Conferinta Nationala de Dermatologie 2001

 

Ateliere

1 Dermatita de contact alergeni si testare standard


1.1. Irritancy allergy and "danger" 

 

2 Lasers for cosmetical use : skin resurfacing, permanent hair reduction, vascular lesions and tattoo removal


2.1. Non ablative skin resurfacing, latest developments and what can they realy do 
2.2. Permanent Hair Reduction by laser and IPL;Latest products on the market 
2.3. Lasers in vascular lesions and Tattoo removal 

 

3 Laser CO2 in tratament cicatricilor. Intense Pulse Light - un raspuns non - invaziv complet pentru pacientii dumneavoastra


3.1. Laser CO2 în tratamentul cicatricilor 
3.2. Intense Pulse Light - un raspuns non-invaziv complet pentru pacientii dumneavoastra 
3.3. Fotoîntinerire si epilat permanent cu Intense Pulse Light Quantum HR/SR - demonstratie practica

1 Dermatita de contact alergeni si testare standard

1.1. Irritancy allergy and "danger" 

J.P. McFadden, D.A. Basketter, H.S. Smith St John's Institute of Dermatology London SE1 7EH
Unilever Sharnbrook Bedfordshire UK

Conventional models of the immune systemare based on distinguishing self and non-self. However, we consider that the more recently proposed "danger" model may be illuminating alternative for studying allergic contact dermatitis. In this model, an antigenic signal on its own would tend to produce tolerance.
In this model, an antigenic signal on its own tend to produce tolerance. In contrast, in the presence of a "danger" signal, which in the case of allergic contact dermatitis we suggest is usually cutaneous irritancy, (cytokine release from non-immune/keratinocyte cells in response to chemical stimulus in a non-sensitising manner), the immune system would become activated, leading first to the induction of sensitisation and the subsequently to the elicitation of a contact hypersensitivity response. In most cases both the antigenic signal and the irritant signal will come from the hapten, although for example in a occupational aeting, traumative dermatitis would be the source of the "danger" signal.
Typically the determination of the effective sensitizing and eliciting concentrations of the hapten. A further prediction of this hypothesis is that successful experiments demonstrating low dose tolerance with contact allergens may be explained by the loss of the irritant effect at lower dilutions whilst an antigenic stimulus remains present.
 

2 Lasers for cosmetical use : skin resurfacing, permanent hair reduction, vascular lesions and tattoo removal

2.1. Non ablative skin resurfacing, latest developments and what can they realy do

Laser skin resurfacing is already a standard treatment for wrinkles and other damages on the skin. This treatment is however associated with undesirable complications.
We will describe several notablative wrinkle reduction modalities using different Technologies presently on the world market. (Dye Laser, KTP, IPL).


2.2. Permanent Hair Reduction by laser and IPL;Latest products on the market

Latest Laser and IPL systems in operation world wide for the increasing market for permanent Hair Reduction will be presented.


2.3. Lasers in vascular lesions and Tattoo removal

The high power Diode Laser and the Frequency doubled Nd; Yag laser are powerful tools for the treatments of vascular lesions, leg veins telangiectasia and also usefull in tatoo removal.

3 Laser CO2 in tratament cicatricilor. Intense Pulse Light - un raspuns non - invaziv complet pentru pacientii dumneavoastra

3.1. Laser CO2 în tratamentul cicatricilor

A. Nicolescu*, V. Nicolescu, I.A. Nedelcu, D. Giurcaneanu, C. Giurcaneanu
Clinica Dermato-Venerologie Colentina, Bucuresti * Policlinica Roma, Bucuresti

Cicatricile post-traumatice pot reprezenta o problema serioasa pentru pacienti. Din acest considerent si pentru ca celelalte metode terapeutice nu rezolva intotdeauna problema, am initiat un studiu prin care se incearca rezolvarea cicatricilor cu Laser CO2.
Pacienii au primit un tratament preoperator si unul post-operator, menite sa reduca sau chiar sa impiedice efectele secundare terapiei.
Rezultatele au fost deosebit de bune, imbunatatirea estetica fiind evidenta, lucru confirmat si de pacientii tratati.
Ameliorarea cicatricilor a fost obiectivata prin echografie cutanata.
Demonstratie practica Laser CO2


3.2. Intense Pulse Light - un raspuns non-invaziv complet pentru pacientii dumneavoastra

Sharon Friedman - Lumenis, Dr. S. Neagu-Sadoveanu - Wilhelm Romco


3.3. Fotointinerire si epilat permanent cu Intense Pulse Light Quantum HR/SR - demonstratie practica

Sharon Friedman - Lumenis

Sesiuni speciale

1 Sesiune Pierre Fabre

1.1. Atopic skin and cosmetic treatments

1.2. Emolientul TRIXERA: restaurarea functiei de bariera a stratului cornos în dermatita atopica

1.3. Discutii

2 Sesiune Schering - Plough

2.1. Alergia - afectiune sistemica

2.2. Desloratadina - proprietati farmacologice

2.3. Desloratadina - indicatii dermatologice

3 Sesiune Armedica

3.1. Observatii preliminare privind eficienta Bifonazolului în tratamentul topic al epidermofiziei inghino-genitale

3.2. Experienta Clinicii de Dermatologie din Craiova privind utilizarea bifonazolului în tratamentul micozelor pielii glabre

3.3. Pitiriazis versicolor – tratament cu Biazol

4 Sesiune Fournier

4.1. Infectiile cu Candida albicans – Epidemiologie si etiopatogenie

4.2. Eficienta tratamentului în doza unica cu LOMEXIN – experienta clinica si paraclinica – studiu multicentric

4.3. LOMEXIN – actualitati si alternativa în tratamentul infectiilor cu Candida albicans.

5 Sesiune Schering A.G.

5.1. SIMPOZION SCHERING A.G.ADVANTAN - noi valente în tratamentul bolilor dermatologice

6 Sesiune F. Hoffmann La Roche

6.1. Introducere

6.2. Farmacocinetica, mecanismul de actiune si efectele retinoizilor în administrare generala

6.3. Controlul keratinizarii prin retinoizi – actiunea lor antiinflamatoare si imunomodulatoare

6.4. Isotretinoinul (Roaccutane®) în tratamentul acneei

6.5. Tratamentul cu retinoizi al genodermatozelor keratozice

6.6. Experienta Clinicii Dermatologice din Cluj-Napoca cu retinoizii sintetici

6.7. Experienta personala cu RE-PUVA în psoriazis

6.8. Retinoizii la copii

6.9. Indicatiile si reactiile adverse ale retinoizilor în afectiunile mucoasei bucale

6.10. Retinoizii în oncodermatologie; rezultate si perspective

6.11. Reactiile adverse ale retinoizilor; prevenirea si combaterea

6.12. Evaluarea critica a terapiei cu retinoizi în dermatologie

7 Sesiune Pfizer

7.1. Diflucan – First line therapy in dermatology

8 Sesiune Yamanouchi -- SIMPOZION AMANOUCHI

9 Sesiune Beafour Ipsen

9.1. Factorii tisulari în maladia venoasa – rolul si eficienta Ginkor Fort

 

1 Sesiune Pierre Fabre

1.1. Atopic skin and cosmetic treatments

Prof. Dr. Patrice Morel, Hôpital Saint-Louis, Paris, France

Dermatita atopica (DA) este o afectiune pruriginoasa cutanata frecventa, afectand cca. 15% dintre copii si 5-10% dintre adulti in Europa Occidentala. DA apare in trei etape principale, care sunt legate de varsta si pot fi separate de perioade de remisiune. In toate cele trei etape, xeroza cutanata este unul dintre semnele cele mai caracteristice. Pielea este foarte iritabila, iar suprainfectiile apar mai frecvent decat in cazul pielii normale. Exista o alterare a functiei de bariera, cu cresterea pierderii trans-epidermice de apa; mecanismul este discutat. Tratamentul topic este esential si include dermatocorticoizi, antibiotice si antiseptice. Emolientele sunt esentiale; substante variate sunt folosite in prezent (uree, acid lactic, polioli). Alte componente eficiente sunt uleiurile naturale cu continut ridicat de acizi grasi polinesaturati si apa termala. Emolientele au eficienta maxima dupa baie. Alegerea unei formulari care sa fie tolerata de pacient si adaptata la gradul xerozei regiunii corporale tratate revine medicului.

1.2. Emolientul TRIXERA: restaurarea functiei de bariera a stratului cornos în dermatita atopica

Dr. Daiana Licu, Institut de Recherche Pierre Fabre, Toulouse, France

1.3. Discutii

Moderator - Prof. Dr. Dan Fors

 

2 Sesiune Schering - Plough

2.1. Alergia - afectiune sistemica

Prof. Dr. Virgil Feier, Timisoara

Afectiunile alergice au o incidenta in continua crestere. Un exemplu il constituie rinita alergica ca afecteaza peste 25% din populatia mondiala. Existenta interrelatiilor dintre diferitele afectiuni alergice determina un prognostic evolutiv mai grav si impune totodata administrarea precoce a tratamentului.

Continuand exemplul anterior, rinita alergica este factor de risc pentru astmul bronsic.

Reactia alergica este generata de mecanisme care survin in cascada ("cascada alergica") fiind identificata o faza precoce (axata pe eliberarea de histamina) si o faza tardiva (cu implicarea masiva a componentei celulare a procesului inflamator). Stoparea acestor evenimente necesita interventia unui medicament antihistaminic, antiinflamator si antialergic. Desloratadina actioneaza eficient in toate etapele "cascadei alergice". Studiile de laborator au demonstrat superioritatea desloratadinei fata de antihistaminicele generatie I si II. Desloratadina inhiba eliberarea de mediatori ai bazofilelor sau de mediatori mastocitari (actiune superioara cetirizinei), reduce chemotactismul eozinofilelor si adeziunea acestora etc.

Desloratadina prin actiunea multicentrica in interiorul "cascadei alergice" impune definirea unei clase superioare de antihistaminice.

2.2. Desloratadina - proprietati farmacologice

G-ral. de div. Prof. Dr. Ioan Nedelcu, Bucuresti

Desloratadina are o structura chimica derivata din molecula loratadinei. Modificarile asigura desloratadinei, pe langa farmacocinetica previzibila, o afinitate mai mare fata de receptorii H1 precum si un indelungat timp de disociere de pe receptor. Studiile pre-clinice ce au inclus peste 3200 de pacienti au demonstrat actiunea rapida si indelungata (peste 27 ore) cu efecte anti-alergice si anti-inflamatorii. Intr-o prima etapa (acuta) sunt stabilizate membranele mastocitelor si bazofilelor si sunt antagonizati potent receptorii histaminici iar in faza urmatoare (cronica) mecanismul de actiune include inhibarea sintezei citokinelor dependente de limfocitele Th2, inhibarea sintezei de chemokine si a exprimarii moleculelor de adeziune. Studiile clinice au inclus peste 8000 de pacienti si au dovedit eficacitatea desloratadinei in conditiile unui profil de siguranta similar cu al placebo.

2.3. Desloratadina - indicatii dermatologice

Prof. Dr. Dan Forsea, Bucuresti

Evolutia epidemiologica a afectiunilor alergice a impus redefinirea lor drept o problema de sanatate publica avand un puternic impact psiho-social. Rinita alergica si urticaria constituie cele mai frecvent intalnite afectiuni alergice. Se estimeaza ca 15 - 25% din populatie a avut cel putin un episod urticarian iar dintre acestia un sfert sufera de urticarie cronica idiopatica (UCI). Tratamentul cel mai frecvent prescris pacientilor cu UIC este reprezentat de antihistaminice (20% in Europa).

Un studiu dublu-orb a permis aprecierea eficacitatii actiunii desloratadinei 5 mg po doza unica in tratamentul UIC. Tratamenul, pe o durata de 6 saptamani, a demonstrat o eliminare rapida si sustinuta a pruritului, reducerea frecventei de aparitie a leziunilor urticariene in conditiile in care somnul si activitatile cotidiene nu au fost afectate.

Desloratadina se impune drept un tratament revolutionar pentru UIC si rinitele alergice. Proprietatile farmacologice (derivate din cele ale loratadinei) recomanda desloratadina si in tratamentul celorlalte afectiuni alergice.

 

3 Sesiune Armedica

3.1. Observatii preliminare privind eficienta Bifonazolului în tratamentul topic al epidermofiziei inghino-genitale

N. Maier, A. Tataru, Cluj-Napoca

3.2. Experienta Clinicii de Dermatologie din Craiova privind utilizarea bifonazolului în tratamentul micozelor pielii glabre

I. Tolea, D. Toma, I. Florea, S. Popescu, V. Patrascu, F. Romanescu, S. Ianosi, A. Chiurtu, L. Predoi
Clinica de Dermatologie, Clinica Medicala I, Craiova

Printre derivatii imidazolici cu actiune antimicotica, un loc aparte il ocupa bifonazolul, preparat recent introdus in arsenalul terapeutic al dermatologiei romanesti de catre firma Armedica S.A. Targu-Mures.

Bifonazolul (Biazol) crema in concentratie de 1% are actiune asupra infectiilor cutanate cu dermatofiti si levuri, precum si activitate antimicrobiana fata de bacteriile G+.

Avand in vedere calitatile acestui preparat, in Clinica de Dermatologie din Craiova am efectuat un studiu in regim de spitalizare si ambulator, pe un numar de 27 de pacienti, 15 barbati si 12 femei.

Au fost incluse in studiu urmatoarele afectiuni: tinea pedis 7 cazuri, tinea cruris 3 cazuri, ptiriazis versicolor 11 cazuri, eritrasma 2 cazuri, tinea faciei 2 cazuri, tinea manum 2 cazuri.

Din lotul studiat au facut parte pacienti care in decursul timpului au efectuat si alte tratamente antimicotice, dar rezultatele terapeutice n-au fost multumitoare, fie din cauza folosirii unei medicatii inadecvate, fie datorita nerespectarii indicatiilor terapeutice de catre pacient si deasemenea, pacienti care nu au mai facut alte tratamente, acestia reprezentand majoritatea.

Durata tratamentului a oscilat intre 15 si 20 de zile, controlul eficientei acestuia facandu-se din 10 in 10 zile.

Mentionam ca in perioada tratamentului pacientii nu au primit antimicotice pe cale generala, precum nici alte topice antimicotice si nici dermatocorticoizi.

Administrarea Biazolului s-a facut o singura data pe zi, de preferinta seara, parametrii de control urmariti in legatura cu eficienta Biazolului fiind aspectul leziunilor, pruritul si rezultatele post-terapeutice.

Rezultate si discutii: primele semne care au cedat in urma tratamentului au fost simptomele locale subiective (pruritul), in aproximativ o saptamana de la inceperea tratamentului. Cat priveste semnele obiective acestea au fost influentate in urmatoarea ordine: veziculele si scuamele au raspuns in mod favorabil dupa o saptamana de tratament, in timp ce eritemul si pustulele au disparut dupa aproximativ 15 zile de medicatie.

Mentionam ca la nici unul dintre pacienti nu am inregistrat efecte secundare care sa necesite intreruperea tratamentului. Doua paciente au acuzat prurit pe zonele cu tegument subtire (axile, submamar).

Pacientii cercetati au apreciat in mod favorabil actiunea terapeutica subliniind comoditatea aplicarii (o data pe zi) cat calitatile cosmetice ale produsului.

Timpul scurt de la terminarea tratamentului nu ne-a permis sa facem o evaluare critica privind eficienta in timp a acestui preparat.

In concluzie, consideram ca bifonazolul reprezinta o alternativa viabila si eficienta in terapia antimicotica si/sau antimicrobiana la care nu lipsit de interes este si avantajul pretului de cost.

3.3. Pitiriazis versicolor – tratament cu Biazol

S. Tiplica, Carmen Maria Salavastru, U.M.F. Carol Davila, Clinica Dermatologie, Spitalul Clinic Colentina, Bucuresti

Pitiriazisul versicolor este o afectiune frecvent intalnita in ambulatorul dermatologic. Evolutia trenanta dar paucisimptomatica, uneori fara prurit, determina prezentarea la medic in stadii in care tegumentele sunt colonizate pe suprafete mari cu levuri. In lipsa unui tratament corect aplicat remisiunile sunt frecvente, de obicei prin reinfectie la contactul cu lenjeria contaminata anterior.

Tratamentul pentru pitiriazis versicolor necesita un antimicotic cu actiune puternic fungicida. Biazol (bifonazol) este un astfel de medicament cu spectru larg de actiune, fiind mai sigur decat alte substante din aceeasi clasa azolica dar si mai potent decat cele din clasa alilaminelor. Actiunea potenta a Biazolului este datorata inhibarii bio-sintezei ergosterolului la doua etaje diferite. In plus actiunea Biazolului este prezenta mult timp la nivel cutanat (peste 72 de ore) permitand o singura administrare pe zi. La activitatea antimicotica se adauga si un efect antiinflamator, util mai ales daca infectia micotica se eczematizeaza sau eczematizata prin tratamente neadecvate.

Eficienta tratamentului cu Biazol la pacienti cu pitiriazis versicolor a fost evaluata pe un lot de 30 pacienti. Tratamentul a fost administrat 20 de zile si urmarirea post-terapeutica s-a efectuat 60 de zile. Rezultatele au indicat o eficacitate mare, la 27 dintre pacienti leziunile fiind inactivate la ultimul control micologic. La finalul studiului rezultatele au fost mentinute.

 

4 Sesiune Fournier

4.1. Infectiile cu Candida albicans – Epidemiologie si etiopatogenie

Prof. dr. Ioan NEDELCU, Clinica de Dermatologie a Spitalului Clinic Militar Central, Bucuresti

S-a estimat ca 75% din toate femeile sufera cel putin un episod de candidoza pe parcursul vietii, iar 45% dintre acestea vor prezenta mai mult de un episod. In mod normal, femeile sunt afectate de candidoza vaginala in perioada cuprinsa intre menarha (instalarea menstrelor) si menopauza, ceea ce reprezinta adesea o consolare pentru pacientele cu suferinte recidivante. Cauza principala a acestui fapt este ca, dupa menopauza, nivelul estrogenului scade, ceea ce, la randul sau, inseamna ca nu mai exista suficiente zaharuri in epiteliul vaginal pentru a asigura cresterea levurii, cu exceptia cazurilor in care femeia respectiva primeste o terapie de substitutie hormonala. (Estrogenul este responsabil de depunerea glicogenului in peretele vaginal).

Candidoza vaginala este o micoza ce afecteaza tractul genital inferior si al carei agent etiologic este in 80-92% din cazuri Candida albicans. Speciile non-albicans sunt responsabile de restul de 8-20% din cazuri. Afectiunea se manifesta clinic prin semne si simptome, care nu sunt caracteristice pentru candida. Cel mai des intalnite sunt inflamatiile locale (hiperemia si edemul vulvar), insotite de prurit, dispareunie superficiala si leucoree (in cazurile tipice aceasta fiind abundenta, cu miros fad, de culoare alba-galbuie si aspect grunjos). Diagnosticul se pune pe baza examenelor clinice si paraclinice, respectiv, masurarea pH-ului vaginal si examenul microscopic. Examenul secretiei vaginale este cel care definitiveaza diagnosticul de certitudine, avand o sensibilitate de 70%.

In sarcina colonizarea simptomatica cu diverse specii de candida este destul de ridicata (30-40% dintre cazuri). In aceste cazuri este recomandat tratamentul cu topice locale, putand fi necesara terapia de lunga durata, in schimb, terapia orala este contraindicata.

LOMEXIN - se prezinta sub doua forme : Ovul si crema 2% avand ca indicatie principala tratamentul local al candidoze genitale suprainfectate sau neinfectate cu bacteri Gram pozitive.

Autorul prezinta experienta personala in tratamentul cu LOMEXIN al candidozelor vaginale.

4.2. Eficienta tratamentului în doza unica cu LOMEXIN – experienta clinica si paraclinica – studiu multicentric

Dr. Sorin TIPLICA, Spitalul Clinic " N. Gh. Lupu ", Clinica I Dermatologie, Bucuresti

Studiu multicentric desfasurat pe o perioada de doua luni ce a cuprins aproximativ 350 de paciente cu varste cuprinse 18-65 de ani cu candidoza vaginala confirmata atat de examenul clinic cat si de cel paraclinic (pe lama si cultura). Acest studiu isi propune evaluarea eficientei clinice si sigurantei tratamentului cu Lomexin in administrare unica.

Tratamentul candidozei vaginale a constat in administrarea in doza unica a unui ovul de LOMEXIN (fenticonazol nitrat) iar supravegherea pacientelor s-a facut pe baza examenului clinic si micologic la inceputul studiului si la sfarsitul acestuia.

LOMEXIN - reprezinta tratamentul de electie pentru candidozele vaginale administrarea acestuia fiind urmata de negativarea micologica dupa 4 zile in 92% din cazuri si disparitia simptomatologiei la 95% dintre paciente.

4.3. LOMEXIN – actualitati si alternativa în tratamentul infectiilor cu Candida albicans.

Dr. Sorina UDREA, Laboratoires Fournier - Franta

 

5 Sesiune Schering A.G.

5.1. SIMPOZION SCHERING A.G.ADVANTAN - noi valente în tratamentul bolilor dermatologice

Date referitoare la studiu:

La studiu au participat: 165 de pacienti 33 medici din 11 orase din Romania

Scopul studiului: Urmarirea eficacitatii si tolerantei la Advantan (crema/unguent) Doza prescrisa: 1 x / zi sau 2 x / zi

Preparat ADVANTAN (Schering AG) Forma farmaceutica: Advantan crema Advantan unguent

Control: I. La 2-5 zile II. La 7-10 zile

Date anamnestice:

  • -          varsta: de la 3 luni la 81 ani
  • -          sex: 57% femei si 43% barbati
  • -          durata bolii: de la 1 zi la 42 ani
  • -          evolutie: 32,12% acuta 24,84% subacuta 43,03% cronica
  • -          tratamente anterioare: 47,87% NU 52,12% DA

S-au urmarit:

Evolutia: eritemului secretiilor/crustelor scuamelor lichenificarii alergiei senzatiei de arsura Rapiditatea aparitiei primelor semne dupa administrarea Advantan. Reactiile adverse. Eficacitatea Advantan in aprecierea medicului si a pacientului. Toleranta la Advantan in aprecierea medicului si a pacientului.

Concluzii: ADVANTAN crema/unguent Este eficient atat la copii (>2 luni), cat si la adulti (pana la orice varsta). Este eficient in toate tipurile de eczeme, dermite si dermatite. Este eficient atat in formele acute, cat si in cele cronice. Este eficient atat singur, cat si in asociere cu alte tipuri de preparate. Se poate aplica atat pe zone de dimensiuni reduse, cat si pe zone extinse (tot corpul). Este eficient si numai la o singura aplicatie pe zi (crema si unguent). Eficacitatea Advantan: Ridicata:peste 70% din pacienti prezentand cel putin ameliorare evidenta dupa 2-5 zile, iar la 7-10 zile, peste 95%. La nici un pacient nu a ramas fara efect tratamentul cu Advantan.

Toleranta la Advantan:

Foarte buna: peste 91% (aprecierea medicului) apreciaza drept foarte buna toleranta la Advantan inca de la primele zile de tratament, si peste 95% dupa 7-10 zile. Nici un pacient nu a prezentat intoleranta la Advantan. Practic, nici un pacient nu a dezvoltat reactii adverse la Advantan.

 

6 Sesiune F. Hoffmann La Roche

6.1. Introducere

Stefan Antonescu

S-au implinit 20 de ani de la introducerea in terapia dermatologica a retinoizilor sintetici. Este momentul propice sa facem bilantul indicatiilor, rezultatelor si limitelor impuse de reactiile lor adverse. Scopul bilantului: scoaterea in evidenta a calitatilor, valorii si perspectivelor pe care le au membri actuali ai acestei familii de medicamente. Obaza de discutie comuna implica o serie de precizari. Cu asentimentul dumneavoastra vom inventaria retinoizii cunoscuti pana in prezent. Ei apartin la trei generatii.

Generatia I: Acizii retinoici

  • -          tretinoinul (acidul all-transretinoic)
  • -          isotretinoinul(Roaccutane®)-stereoizomerul precedentului (acid 13-cisretinoic);
  • -          se administreaza sistemic si topic

Generatia a II-a: Retinoizii aromatici

  • -          etretinatul (Tigason®)
  • -          acitretinul (Neotigason®)-acidul liber, metabolit primar, activ biologic al prodrogului etretinat
  • -          retinamida (motretinat)

Generatia a III-a: Retinoizii poliaromatici

  • -          arotinoid etil-esterul (Temaroten) si metabolitul sau acid
  • -          arotinoid etil-sulfona (Etaroten)

Indicatiile si ierarhizarea retinoizilor sunt in functie de pleiotropismul lor (afinitatea pentru diverse sisteme celulare si tisulare sau organe). Exemple: afinitatea isotretinoinului pentru glandele sebacee, a acitretinului pentru keratinocitele patologice, a temarotenului pentru sinoviala articulara, a etarotenului pentru unele celule neoplazice - pleiotropismul selectiv si in grade diferite caracterizeaza fiecare retinoid. In legatura cu indicatiile si toleranta mentionam acitretinul. Redam indicatiile acestuia, care sunt identice cu cele ale etretinatului (dupa Bauer):

  • -          dermatoze cu tulburari de keratinizare: psoriazis, ihtioza vulgara, ihtioza lineara circumflexa Comel, pitiriazisul rubra pilar juvenil, eritrokeratodermia figurata variabila, diskeratoza Darier, diverse forme de keratodermie palmoplantara;
  • -          dermatoze cu infiltrat granulocitar epidermotrop, psoriazis pustulos, acropustuloze, pustuloza subcornoasa, boala Reiter;
  • -          dermatoze induse imun: lupus eritematos cronic, lichen plan, sarcoide cutanate, granulom inelar diseminat, pemfigus herpetiform, dermatoza acantolitica tranzitorie, REM;
  • -          dermatoze proliferative: xeroderma pigmentosum, keratoacantomul, epidermodisplazia veruciforma, epiteliomatoza bazo-celulara, mycosis fongoid stadiul I B si II.

Cea mai mare experienta (de ordinul sutelor de cazuri) privind actiunea curativa a acitretinului (Neotigason®), care a substituit etretinatul (Tigason®), este in psoriazis. Eficacitatea cuantificata prin reducerea scorului PASI, variaza intre 87 si 97%. Doza zilnica este independenta de greutatea corporala: 30-50 mg. Toleranta este superioara etretinatului. Fiind de 50 de ori mai putin lipofil decat etretinatul (Tigason®), are o perioada de injumatatire a concentratiei plasmatice de 50 de ore, fata de 169 de zile, cat este timpul de injumatatire al prodrogului. Consecinta este ca efectul teratogen al acitretinului (Neotigason®) dureaza numai 2 luni de la sfarsitul curei, fata de 2 ani la etretinat (Tigason®). Hepatotoxicitatea acitretinului (Neotigason®) este rara si consta din modificari modeste si tranzitorii ale enzimelor citolitice. Concentratia plasmatica a lipoproteinelor este influentata in mai mica masura decat la etretinat (Tigason®) si consta din cresterea moderata a trigliceridelor si scaderea colesterolului. In tratamentul psoriazisului eficienta si complianta retinoizilor (de preferat acitretinul-Neotigason®) sunt amplificate prin asociere cu PUVA-terapia, in metoda Re-PUVA, indicata in formele severe si rezistente. Avantajele metodei: eficacitatea superioara, reducerea numarului de sedinte si gravitatii reactiilor adverse, prelungirea duratei remisiunilor.

Alte indicatii: parapsoriazisul, papuloza limfomatoida, mycosisul fongoid.

Retinoizii poliaromatici si o serie de retinoizi noi deschid perspective importante in terapia dermatologica:

Temarotenul are efecte curative de 500-1000 de ori mai puternice decat etretinatul. Regleaza keratinizarea, are efecte imunomodulatoare si suprima producerea colagenazei sinoviale. Indicatii: psoriazisul artropatic, psoriazisul rezistent la Re-PUVA, mycosisul fongoid. Produce reactii adverse mai putin frecvente, mai discrete si tranzitorii. Nu este hepatotoxic, nu influenteaza titrul lipoproteinelor plasmatice. Se stocheaza in tesutul adipos si este teratogen. Metabolitul sau acid este mai activ si bine tolerat.

Etarotenul este de 4 ori mai activ decat Temarotenul si previne carcinogeneza experimentala mamara. Nu are efecte osteotoxice, nu interfereaza metabolismul lipidic si nu induce sindromul de hipervitaminoza A.

O metoda de a ameliora rezultatele retinoizilor in formele usoare si medii de acnee si psoriazis consta din substituirea lor cu similare topice. Roaccutane gel, Adapalen sau Tazaroten (Zorac). Alaturi de acestia trebuie luati in considerare hexacarotenul, acidul 9-cisretinoic si feneretidina. Sunt in curs de cercetare o serie de noi molecule destinate oncologiei.

6.2. Farmacocinetica, mecanismul de actiune si efectele retinoizilor în administrare generala

Alexandru Tataru, Cluj-Napoca

Acitretinul (Neotigason®) si isotretinoinul (Roaccutane®) , retinoizii cu cea mai larga utilizare, sunt derivati de vitamina A si au in comun multe elemente de farmacocinetica, mecanisme de actiune si efecte biologice pe keratinocite. Sunt absorbiti in intestinul subtire de catre celulele epiteliale, prin fagocitoza favorizata de o proteina specifica din citosol (CRBP II), esterificati si apoi eliberati in circulatia sanguina, majoritar continuti in chilomicroni si partial legati de LDL. Din circulatie sunt preluati de hepatocite, metabolizati in continuare si reeliberati in plasma legati de o -1-globulina (RBP). Complexul RBP-retinoid hidrosolubil (spre deosebire de retinoizii strict liposolubili) ajunge la receptorii specifici de pe keratinocite, de unde retinoizii sunt preluati de o proteina purtatoare analoaga CRBP si condusi la receptorii nucleari RAR si RXR. Acestia actioneaza bifazic, ca represori in absenta retinoizilor si ca activatori in prezenta lor, initiind procese de sinteza proteica complexe, inca incomplet elucidate, care stau la baza efectelor farmacologice: reglarea epidermopoiezei "alterate", a keratinosintezei aberante si diminuarea productiei sebacee.

Eliminarea retinoizilor este realizata tot de catre hepatocite, prin -glicuronoconjugare.

Din cauza lipofiliei retinoizilor, tesuturile adipoase formeaza adevarate "rezervoare " ce induc remanenta lor in circulatie o perioada de 60-170 de zile postterapeutic, cu persistenta indelungata a efectelor secundare.

Efectele adverse redutabile sunt teratogenicitatea, favorizarea aterosclerozei prin alterarea raportului LDL/HDL si xeroza mucoaselor si a tegumentului (tranzitorii).

Acitretinul (Neotigason®) produce mai ales normalizarea epidermopoiezei, fiind indicat in psoriazis si keratodermii genetice, iar isotretinoinul modereaza hiperkeratoza ostiomului folicular si reducerea secretiei sebacee, fiind indicat in acneea nodulo-chistica.

6.3. Controlul keratinizarii prin retinoizi – actiunea lor antiinflamatoare si imunomodulatoare

S. Tiplica, Bucuresti

Retinoizii mediaza numeroase procese fiziopatologice prin efectele pe care le realizeaza la nivel nuclear celular. La nivel cutanat sunt modulate prin actiunea lor procesul de diferentiere keratinocitara, proliferarea keratinocitara si procesul inflamator. Intreaga activitate exercitata este realizata prin directa influentare a genelor responsabile, retinoizii avand un mecanism de actiune similar din acest punct de vedere cu cel al hormonilor steroizi. Efectele retinoizilor se realizeaza prin cuplarea lor cu receptorii specifici RAR si RXR. Receptorii pentru retinoizi au distributie ubicvitara, inclusiv la nivel cutanat si regleaza activitatea genica dupa activarea ligandului. Retinoizii afecteaza astfel direct transcriptia genica dar pot, in plus, actiona si indirect afectand transcriptia unor gene care nu raspund la retinoizi, prin antagonizarea efectelor altor factori de transcriptie nucleara.

Normalizarea diferentierii keratinocitare a fost dovedita microscopic prin reducerea hiperkeratinizarii, scaderea acantozei si reaparitia stratului granulos, concomitent existand normalizarea expresiei markerilor de diferentiere epidermica: exprimarea fillagrinei la nivelul keratinocitelor din straturile spinos si granulare, scaderea activitatii transglutaminazei keratinocitare si restrictionarea activitatii ei la keratinocitele din stratul granular si cornos, scaderea exprimarii involucrinei si reglarea la nivel scazut a activitatii SKALP si MRP-8.

Activitatea antiproliferativa a retinoizilor este reversibila fiind probabil specifica ciclului celular. Se datoreaza "inghetarii" celulelor in faza G1 a ciclului celular. Activitatea markerilor precoci ai proliferarii ODC (ornitin decarboxilaza) este scazuta iar exprimarea receptorilor pentru EGF este scazuta si limitata la nivelul stratului bazal.

Efectul antiinflamator se datoreaza scaderii nivelului IL-6, scaderii activitatii MRP-8, scaderii numarului de molecule de adeziune intercelulara (ex. ICAM-1) si scaderii infiltratului inflamator limfocitar dermic.

Retinoizii poseda si activitate anti-tumorala realizata prin efecte inhibitorii asupra proliferarii celulare (inhiba sinteza ADN) si datorita abilitatii de a normaliza procesele de diferentiere din leziunile pre-neoplazice si maligne.

Retinoizii constituie una din grupele terapeutice de viitor in dermatologie. Datorita diversitatii mari a actiunilor exercitate retinoizii pot avea si efecte adverse pe care cercetarea farmacologica incearca sa le evite prin construirea de molecule cu actiune selectiva. Prin controlul exercitat asupra procesului de keratinizare, actionand antiinflamator sau imunomodulator, retinoizii sunt indicati de electie in numeroase afectiuni severe dermatologice.

6.4. Isotretinoinul (Roaccutane®) în tratamentul acneei

Elena Antonescu, Bucuresti

In patogeneza acneei este implicata disfunctia glandelor sebacee. Numarul, volumul, distributia si reactivitatea lor sunt determinate genetic. Functia este controlata de hormonii androgeni: dehidrotestosteronul (DHT) la barbati si dehidroepiandrosteronul(DHEA) suprarenal la femei. Comedonul-leziunea initiala-rezulta din obstruarea ductului sebaceu prin hiperkeratoza infrainfundibulara, acumularea de sebum si corneocite dilacerate. Acizii grasi liberi produsi prin hidroliza sebumului si colonizarea cu flora microbiana difteroida anaeroba (Corynebacterium acnes) favorizeaza aparitia leziunilor inflamatorii, papulo-pustuloase si nodulochistice. Mai intervin enzime, chemotaxia polinuclearelor neutrofile, activarea complementului C3, prostaglandinele si formarea de anticorpi.

Aparitia vitaminei A acide=tretinoinul (acidul all-transretinoic), aplicat local , a dat rezultate in acneea comedoniana si papulo-pustuloasa. Isotretinoinul-Roaccutane® (acidul 13-cis retinoic), administrat oral s-a dovedit eficient in toate formele de acnee, inclusiv in cele severe si grave. Acest stereoizomer al tretinoinului reduce volumul glandelor sebacee, pana la 90%, scade ritmul regenerarii celulelor germinative din acinul glandular si are efect sebosupresor selectiv, inhiba secretia sebocitara; modifica calitatea lipidelor din filmul epidermic; este lipofil, insa nu se acumuleaza, incetineste ritmul keratinizarii si stramteaza lumenul canalului folicular; franeaza proliferarea populatiei bacteriene foliculare si are efect antiinflamator, reducand indicele mitotic si activitatea enzimatica.

Isotretinoinul (Roaccutane®) se absoarbe rapid, concentratia sanguina maxima fiind atinsa la 3-4 ore de la ingestie; este transportat legat de o proteina.

Indicatii: acneea papulo-pustuloasa intinsa si severa , acneea nodulo-chistica si conglobata, foliculita cu bacili gram-negativi, rozacea grava, seborea intensa si rebela.

Intensitatea si ritmul modificarilor morfologice si secretorii depind de doza zilnica si totala (durata tratamentului) precum si de factori individuali. Ele sunt reversibile. Doza zilnica (0,5-1 mg/kg) si cumulativa este 1000-1200mg.

Durata tratamentului variaza intre 90-180 zile. Preconizam un tratament de atac cu doza zilnica de 1 mg/kg, timp de 15-30 zile, urmat de unul de intretinere de 0,5mg/kg, pana la vindecare. Doza zilnica si cumulativa totala sunt flexibile variind in raport cu evolutia afectiunii (care se prelungeste si dupa sistarea tratamentului) si toleranta. Mentionam ca cele mai multe reactii adverse sunt reversibile. Monitorizarea clinica si biologica se impun.

Am tratat 38 pacienti (28 barbati si 10 femei), 20 cu acnee papulo-pustuloasa (vindecare in 90-120 de zile), 11 cu acnee nodulo-chistica (cu vindecare in 150 de zile) si 7 cu acnee conglobata (vindecare in 180 de zile). Seborea asociata s-a ameliorat evident in primele 30 de zile. Eruptia este influentata mai rapid pe fata si mai lent pe torace. Dupa 100 de zile de la incetarea tratamentului am observat recidive discrete (comedoane si papulo-pustule) in 8 cazuri, toate survenite la pacienti cu varsta sub 20 de ani. Nu avem experienta cu topicele Roaccutane-gel 0,5% si nici cu Adapalen, (analog al acidului retinoic-derivat naftoic-gel 0,1%).

In concluzie Roaccutane® administrat sistemic reprezinta cel mai important progres in tratamentul redutabil al acneei severe si grave.

6.5. Tratamentul cu retinoizi al genodermatozelor keratozice

Virgil Feier, Timisoara

De mai bine de doua decenii in Clinica Dermatologica Timisoara toate genodermatozele prin perturbari de keratinogeneza au fost tratate cu etretinat (Tigason®) si acitretin (Neotigason®). Dintre toate terapiile sistemice, numai retinoizii orali au avut rezultate favorabile si remisiuni indelungate cu minime reactii adverse. Rezultatele cele mai bune le-am obtinut in tratamentul maladiei Darier, urmata apoi de eritrokeratodermiile ihtioziforme nonbuloase, ihtioze recesive legate de sex si in keratodermiile palmo-plantare tip Meleda.

6.6. Experienta Clinicii Dermatologice din Cluj-Napoca cu retinoizii sintetici

Nicolae Maier, Cluj-Napoca

6.7. Experienta personala cu RE-PUVA în psoriazis

Calin Giurcaneanu, Bucuresti

Psoriazisul este o boala cronica cu determinare genetica si o multitudine de mecanisme patogenice.

Tinand cont de caracterul cronic al bolii, tratamentul psoriazisului trebuie sa induca remisiuni cat mai lungi, sa previna sau sa trateze artropatia psoriazisului si sa aiba cat mai putine efecte secundare.

Re Puva si-a demonstrat de-a lungul timpului eficienta in tratamentul psoriazisului, retinoizii aromatici si Puva actionand complementar.

Retinoizii aromatici actioneaza mai ales la nivelul metabolismului nucleotizilor ciclici, a fosfatidilinozitolului si proliferarii celulare si mai putin pe latura inflamatorie a bolii, iar Puva inhiba in special mecanismele inflamatorii si ale proliferarii celulare.

In lucrare se prezinta un succint istoric al evolutiei retinoizilor si sunt descrise mecanismele intime celulare de actiune a Re Puva in tratamentul psoriazisului.

6.8. Retinoizii la copii

Sanda Popescu, Bucuresti

Retinoizii reprezinta o clasa de medicamente, analogii structurali ai vitaminei A (retinol). Acestia pot fi produsi naturali ai vitaminei A, dar cei mai multi sunt sintetici.

Modul de actiune al retinoizilor nu este inca complet elucidat, se stie ca actioneaza mai ales asupra diferentierii si cresterii celulare si moduleaza raspunsurile imune. Vitamina A intervine in mecanismul intim al acestor fenomene legandu-se de receptori nucleari specifici.

La copii si adolescenti retinoizii sunt utilizati atat topic cat si pe cale generala. Tretinoinul este utilizat in tratamentul local al acneei vulgare, in concentratie de 0,05% (Airol®). Modul de actiune este in parte ipotetic, se pare ca influenteaza coeziunea celulelor cornoase care alcatuiesc comedonul, stimuleaza activitatea mitotica a keratinocitelor foliculare si scad productia de sebum.

Se vor prezenta cazuri de acnee vulgara tratate cu tretinoin (Airol®) si se va insista asupra modalitatii practice de aplicare a acestuia, in scopul evitarii aparitiei fenomenelor secundare, mai ales a eritemului si descuamarii zonelor tratate. Dermatita alergica de contact este posibila, dar cazurile sunt foarte rare.

Tazarotenul gel 0,1% a fost mai de curand introdus in tratamentul acneei vulgare ca si Adapalenul crema 0,1%. In lucrare se vor face consideratii asupra modului lor de actiune ca si asupra efectelor secundare.

Vor fi prezentate si alte afectiuni in care s-a impus aplicarea retinoizilor topici de exemplu: Acanthosis nigricans benign al copilului, ichtyosis, nev epidermic liniar, nevus comedonicus, psoriazis.

Dintre retinoizii administrati pe cale orala utilizam cu mult succes la copii etretinatul (Tigason®) si mai nou acitretinul (Neotigason®). Acestea sunt indicate in diferite forme de psoriazis, dar mai ales cele recalcitrante la tratamentul obisnuit cat si in tratamentul psoriazisului eritrodermic si pustulos.

Vom prezenta unele cazuri dintre pacientii tratati in clinica si vom face comentarii asupra celor mai eficace doze de tratament si asupra posibilitatilor de asociere cu fotochimioterapia orala PUVA.

Acitretinul (Neotigason®)se utilizeaza de asemenea in tratamentul ihtiozei vulgare, bolii Darier, pitiriazisului rubra pilar si a pustulozei palmoplantare.

Isotretinoinul (Roaccutane®) s-a impus in tratamentul adolescentilor cu acnee nodulo-chistica, dar multi clinicieni au publicat cazuri de ichtyosis xeroderma pigmentosum, boala Darier tratate cu acest medicament.

Actiunea sa principala ar fi inhibarea productiei de sebum, dar are efect si asupra coeziunii keratinocitelor, efect antiinflamator si chiar antimicrobian.

In lucrare se vor face comentarii asupra efectelor secundare acute si cronice ale isotretinoinului (Roaccutane®) in special, deasemeni asupra influentei retinoizilor in general asupra metabolismului osos al copilului in crestere.

Derivatii sintetici de vitamina A reprezinta o importanta clasa de medicamente care a facut epoca in ultimele decenii.

6.9. Indicatiile si reactiile adverse ale retinoizilor în afectiunile mucoasei bucale

Justin Diaconu, Vasile Benea, Bucuresti

Retinoizii sunt cunoscuti in special datorita efectelor terapeutice in formele severe de psoriazis, in acneea nodulo-chistica si in tulburarile majore ale keratinizarii (mai ales ihtiozele si boala Darier). Datorita efectelor asupra cresterii si diferentierii celulare si a proprietatilor imunomodulatoare, retinoizii sunt indicati si in unele afectiuni ale cavitatii bucale. Acestea pot fi afectiuni proprii ale cavitatii bucale sau manifestari locale ale unor afectiuni sistemice.

Desi eficacitatea lor a fost demonstrata in cele mai multe dintre aceste afectiuni, retinoizii nu constituie tratamentul de electie.

Afectiuni proprii ale cavitatii bucale care pot beneficia de tratamentul topic cu retinoizi (tretinoin 0,1%-Airol® sau isotretinoin 0,1%-Roaccutane®, eventual intr-o baza adeziva) sunt reprezentate de limba neagra viloasa, limba alba viloasa, unele cazuri de leucoplazie viloasa, cheilitele keratozice si cheilita actinica. Desi tratamentul topic sau sistemic cu retinoizi determina regresia unor leziuni premaligne (leucoplazia, eritroplazia, fibroza orala submucoasa) sau tumori (de exemplu keratoacantomul) ale cavitatii bucale, deoarece nu se cunosc consecintele pe termen indelungat, retinoizii nu sunt utilizati pe scara larga pentru aceasta indicatie. Utilitatea tratamentului topic cu retinoizi in limba geografica (glosita migratorie benigna, eritemul migrator lingual), afectiune benigna, este discutabila.

Principala indicatie terapeutica a retinoizilor in leziunile de la nivelul cavitatii bucale care pot aparea in cadrul unor afectiuni sistemice este reprezentata de lichenul plan.

Desi leziunile de lichen plan situate la nivelul limbii, mucoasei bucale, gingiilor sau buzelor sunt influentate si de tratamentul topic cu retinoizi (care surprinzator, sunt bine tolerati la acest nivel), rezultate mai bune se obtin prin administrarea sistemica (isotretinoin, etretinat sau acitretin). Deoarece ca si in celelate afectiuni ale mucoasei bucale, dupa obtinerea remisiunii clinice este necesar un tratament de intretinere indelungat, toxicitatea devine o problema importanta; este posibil ca noii retinoizi de administrare orala (temarotenul, fenretidina) sa rezolve aceasta problema. De asemenea pot beneficia de tratamentul topic sau sistemic cu retinoizi si alte leziuni ale cavitatii bucale din cadrul unor afectiuni sistemice cu lupusul eritematos discoid sau boala Darier.

Tratamentul topic cu retinoizi (mai ales in asociere cu hidrochinona si corticosteroizi) poate fi util si pentru tratamentul pigmentatiilor din sindromul Laugier-Hunziker-Baran sau a variantei acestuia, sindromul de pigmentatie lenticulara idiopatica. Desi leziunile bucale din boala Fox-Fordyce (miliaria apocrina) raspund la tratamentul topic cu retinoizi, aceasta afectiune nu reprezinta o indicatie de tratament.

Administrarea sistemica a retinoizilor influenteaza favorabil si leziunile de la nivelul cavitatii bucale din sindromul Papillon-Lefevre (periodontoza) sau a keratodermiei palmoplantare Unna-Thost (periodontoza, keratoza orala).

Efectele secundare care pot aparea la nivelul cavitatii bucale (cheilita, uscaciunea mucoasei) in cursul tratamentului sistemic cu retinoizi apartin tipului I de efecte secundare (clasificarea Geiger). Acestea sunt denumite si efecte farmaceutice indezirabile (apar prin acelasi mecanism de actiune ca si efectele terapeutice) si se caracterizeaza prin faptul ca sunt previzibile, sunt constante la toti pacientii, fiind legate de doza, apar rapid (la interval de cateva zile de la inceperea tratamentului) si dispar rapid fara sechele la intreruperea tratamentului.

Extrem de rar pot aparea si sensibilizari alergice de contact la nivelul cavitatii bucale dupa utilizarea topica a retinoizilor.

6.10. Retinoizii în oncodermatologie; rezultate si perspective

Smaranda Iosif, Bucuresti

Retinoizii sunt utilizati in oncodermatologie in urmatoarele situatii: 1) in dermatozele precanceroase pentru a preveni, intarzia sau limita trasformarea maligna 2) in cancerele cutanate 3) in limfoamele cutanate cu celule T.

Suportul fiziopatologic al utilizarii retinoizilor in prevenire dar si in tratamentul proliferarilor maligne ale organului cutanat rezida, in principal, pe de o parte in influenta profunda pe care o exercita asupra diferentierii epidermice si, pe de alta partet in impactul asupra functiei celulelor T si in crepterea activitatii celulelor NK.

In profilaxia oncodermatologica studii clinico-epidemiologice au demonstrat beneficiul adus de tratamentul sistemic si/sau topic cu retinoizi in prevenirea transformarii maligne in keratozele senil-actinice, in xeroderma pigmentosum, epidermoplazia veruciforma, nevomatoza bazocelulara, in keratoacantoarme, lichenul scleroatrof'ic vulvar, in lichenul plan eroziv mucos, in leucoplazia mucoasei orale si chiar si in boala Bowen.

In tratamentul cancerelor cutanate, retinoizii au fost inclusi de unii autori in protocoalele terapeutice mixte ale bazalioamelor si spinalioamelor putin diferentiate si extinse.

In melanom, modelele experimentale evidentiind capacitatea retinoizilor de a bloca, cresterea tumorii si dezvoltarea metastazelor, acestia au fost inclusi in protocoalele terapeutice alaturi de interferon, in etapa postchirurgicala a melanormului cu risc inalt si a celui metastazat, rezultatele sunt inca in ours de evaluare.

In limfoamele cutanate cu celule T si mai ales in micozisul fungoid pretumoral, retinoizii si-au dovedit pe deplin utilitatea in asociere cu PUVA-terapia.

In concluzie, se poate afirma ca retinoizii ocupa deja un loc in oncoprofilaxia si oncoterapia dermatologica si ca importanta acestuia va creste probabil in viitor odata cu aparitia unor produse noi cu spectru de activitate foarte selectiv.

6.11. Reactiile adverse ale retinoizilor; prevenirea si combaterea

Ion Tolea, Craiova

Administrarea retinoizilor sintetici in doze uzuale este grevata de posibilitatea aparitiei unor efecte nedorite, determinate in principal de hipervitaminoza A, la care se adauga un marcat efect teratogen. In medie dupa 30 de zile de tratament, in toate studiile sunt mentionate: eritem facial in 55-85% din cazuri, xerodermie pana la descuamare cutanata la 23-65% din pacienti, descuamarea palmo-plantara sesizata mai ales in cazul etretinatului, prurit la 4 pana la 40% din bolnavi. In peste 30% din cazuri s-a inregistrat uscaciunea mucoaselor, cheilitele la peste 90% din bolnavi, insotite sau nu de ragade. Vestibulita nazala a fost descrisa la aproximativ 50% din cazuri, acompaniata uneori de epistaxis.

Blefaro-conjunctivita a fost semnalata la 20-30% din cazuri, asociata la majoritatea pacientilor de uscaciunea mucoasei bucale cu senzatie de sete. Mai rar a fost descrisa fragilitate cutanata, fotosensibilitate, cadere accentuata a parului, alterari ale lamei unghiale (friabilitate crescuta sau paronichie). Foarte rar s-au observat eruptii cutanate veziculare sau pustuloase, aparute pe tegumente dupa 2-4 saptamani de tratament. Sunt mentionate in cazuri rare aparitia unor procese de hiperostoza. La adulti este afectata mai frecvent coloana vertebrala, insotita de calcificari ale ligamentelor. Hiperostoza periostala si mai ales osificarea cartilajelor de crestere, apar la dozele de peste 1mg/kc/zi, intereseaza indeosebi oasele late la copii si adolescenti, ceea ce atrage atentia asupra oportunitatii administrarii retinoizilor la varsta copilariei. Osteoporoza a fost semnalata in 29% din cazuri, mai ales dupa administrarea de etretinat, aceste efecte fiind mai vizibile la nivelul colului femural. In acest context monitorizarea radiografica este obligatorie. Mialgiile se intalnesc la 10-15% din pacienti, pe langa acuzele clinice, inregistrandu-se cresterea creatinkinazelor si modificari ale electromiogramei. In cursul tratamentului cu retinoizi s-au observat cresteri ale nivelului seric al transaminazelor si fosfatazei alcaline, femeile parand a fi mai predispuse la acest efect. La reducerea dozelor sau odata cu intreruperea tratamentului valorile se normalizeaza.

Testele efectuate au evidentiat de asemenea modificari in metabolismul lipidelor, inregistrandu-se cresterea trigliceridelor si colesterolului seric alaturi de scaderea HDL-lui. Toti autorii sunt de acord ca aceste modificari sunt strict dependente de doze, la peste 1mg/kgc/zi, aparand la toti subiectii. La dozele foarte mari (de peste 2,5mg/kgc/zi), dupa cateva luni de tratament a fost descrisa aparitia de xantoame eruptive. Prin modificarea raportului LDL/HDL creste riscul aterogenezei, ceea ce pune sub semnul intrebarii oportunitatea administrarii acestor droguri la pacientii cu antecedente de cardiopatie ischemica sau care au factori de risc aterogen asociati. Au fost mentionate cu totul exceptional alterari ale vederii nocturne, prin efectul inhibitor pe care retinoizii il au asupra retinol-dehidrogenazelor. Tendinta de a asocia in sindroamele seboreice tetraciclinele cu retinoizi a condus, mult probabil prin cresterea presiunii intracraniene, la aparitia de cefalee intensa, varsaturi, tulburari de echilibru, somnolenta, fatigatibilitate. La ora actuala nu exista nici un dubiu asupra actiunii teratogene si embriotoxica a retinoizilor, in literatura citandu-se atat avorturi spontane cat si malformatii congenitale grave de tipul anencefalie, anoalmie, deformari si imaturitate a sistemului osos. Desigur, mai sunt autori care au semnalat in mod cu totul exceptional cazuri cu manifestari de tip vasculitic, susceptibilitate cutanata la infectii stafilococice sau tulburari digestive si de tract urinar. Numarul acestora fiind foarte redus (cazuri cu totul izolate) nu sunt semnificative din punct de vedere statistic, dupa cum rolul retinoizilor in aparitia unor asemenea manifestari este discutabil.

Consideram astfel totusi utila o ierarhizare a acestor reactii adverse in functie de frecventa aparitiei lor in raport cu doza cotidiana si totala, varsta, sex si afectiuni morbide asociate. In acest context, pornind de la experienta acumulata, se poate spune ca dupa 6-8 saptamani de tratament cu o doza de 1mg/kgc/zi, pe primele locuri intre reactiile adverse sunt:

Frecvente: uscaciunea buzelor, realizand aspectul clasic de cheilita descuamativa si/sau fisurata, uscaciunea mucoasei nazale cu senzatie de usturime, xerodermie insotita sau nu de prurit si descuamare mai ales palmo- plantara, uscaciunea mucoasei bucale, determinand senzatie de sete conjunctivita congestiva insotita de senzatie de nisip in ochi si discreta fotofobie.

Rare: eroziuni pe mucoase accentuarea efluviului telogenic, cu par mai fragil, friabilitatea unghiilor, manifestari generale de tip cefalee, astenie, greata insotita rareori de varsaturi, dureri musculare sau articulare.

Exceptional: iritabilitate crescuta, tulburari de echilibru, edeme maleolare scadere ponderala.

Cat priveste modificarile biologice, trebuie remarcate tulburarile metabolismului grasimilor, cu modificari ale lipidogramei in sensul cresterii trigliceridelor si lipoproteinelor circulante, alaturi de cresteri tranzitorii ale transaminazelor si fosfatazei alcaline. Celelalte manifestari mentionate in literatura apar rar, la doze ce depasesc 1,5mg/kgc/zi si dupa o administrare de lunga durata. In toata literatura de specialitate exista tendinta fie de a minimaliza efectele adverse ale acestora, fie de a le exagera. Avand in vedere cele de mai sus, putem conchide pe de o parte ca retinoizii constituie un progres de necontestat in arsenalul terapeutic al multor afectiuni din domeniul dermatologiei, oncologiei, imunologiei etc., multe cu determinism genetic, altadata de neinfluentat cu nici un mijloc terapeutic, iar pe de alta parte derivatii de vitamina A acida nu pot si nu trebuie sa constituie o medicatie la indemana oricarui practician, administrarea lor presupunand din partea clinicianului o apreciere exigenta si rationala raportului beneficiu-risc si o supraveghere permanenta a pacientilor aflati in tratament.

6.12. Evaluarea critica a terapiei cu retinoizi în dermatologie

Dan Forsea, Bucuresti

 

7 Sesiune Pfizer

7.1. Diflucan – First line therapy in dermatology

C. Giurcaneanu, Spitalul Clinic Colentina, Bucuresti

The prevalence of fungal infections of the skin and nails has increased dramatically in recent years.

Until relatively recently, griseofulvin was the only available oral drug for the treatment of superficial fungal infections. The advent of newer antifungal agents with improved safety profiles and most cases, improved efficacy, has been a welcome advance.

At present, three alternatives to griseofulvine exist for oral treatment of superficial mycoses; fluconazole, itraconazole, and terbinafine. These agents have a number of advantages over griseofulvin, with improved side-effect profiles. The newer agents have a broader spectrum of activity against yeasts as well, including Candida species. These drugs persist in the stratum corneum and nails after cessation of treatment, suggesting that antifungal action continues even after treatment has been stopped. More has been written about itraconazole and terbinafine than about fluconazole in the treatment of superficial fungal infections.

Fluconazole has several advantages, including superior linear and predictable pharmacokinetics, the more favorable side-effect profile, more convenient once-weekly administration and ability to take the drug any time of day with or without food.

Studies confirm that fluconazole is safe and effective, simple use, and is an excellent option for the treatment of superficial fungal infections.

Major references: Kotogyan A., Harmanyeri Y., Tahsin Gunes A., et al. Clin Drug Invest 1996;12(2):1-8. The Medical Letter 1996;38: 5-6. Journal of The American Academy of Dermatology, June 1999; 40; 6P2; S14-20; S21-26; S27-29;S31-34.

 

8 Sesiune Yamanouchi -- SIMPOZION AMANOUCHI

 

9 Sesiune Beafour Ipsen

9.1. Factorii tisulari în maladia venoasa – rolul si eficienta Ginkor Fort

Carmen Maria Salavastru, S. Tiplica, A. Calaras, Bucuresti

Perfectionarea tehnicilor de explorare si dezvoltarea biologiei celulare si moleculare in ultimii ani au permis abordarea clarificarii mecanismelor fiziopatologice ce caracterizeaza insuficienta venoasa cronica. S-a pus astfel in lumina implicarea endoteliului venular in derularea acestor mecanisme identificandu-se numerosi mediatori participanti in procesele fiziopatologice. Toate aceste achizitii au permis orientarea cercetarii terapeutice in scopul prevenirii si tratarii acestei afectiuni foarte frecvente.

Ginkor Fort prin mecanismele de actiune ale constituientilor sai - extract de Ginko biloba, heptaminol hidroclorid si trihidroxietilrutozid - intervine in cateva din punctele cheie ale lantului fiziopatologic. Studiile efectuate demonstreaza ca Ginkor Fort diminueaza edemele de origine venoasa sau limfatica, imbunatateste oxigenarea la nivelul tesutului hipoxic si contracareaza actiunea a diversi mediatori ai inflamatiei.

Ginkor Fort, pe langa actiunea sa venotonica, imbunatateste presiunea partiala a oxigenului la nivel tisular si scade presiunea partiala a oxigenului la nivel venos, ceea ce demonstreaza cresterea difuziunii oxigenului la nivel tisular. Acelasi studiu releva cresterea presiunii partiale a dioxidului de carbon la nivel venos, ceea ce reflecta o mai buna eliminare a dioxidului de carbon rezultat in urma metabolismului celular (Garde C. et all, Tenon Hopital, Paris).

Prin extractul de Ginko biloba, Ginkor Fort indeparteaza din mediul de reactie radicalii liberi de oxigen si protejeaza fibrele de colagen prin fixare la nivelul lor. Protejarea fibrelor de colagen are drept consecinta imediata micsorarea filtrarii la nivel capilar, reducand astfel extravazarea lichidelor in spatiul interstiatial (Monboisse J.C., Borel J.P., Act. Med. Int. - Angiologie (4), n 60, sept 1987).

Administrarea Ginkor Fort determina scaderea numarului celulelor endoteliale circulante (marker al afectarii endoteliale consecutive hipoxiei) fapt ce demonstreaza ameliorarea perfuziei tisulare (Janssen D. et all, Journal of cardiovascular Pharmacology, Vol 33, No 1, 1999).

In plus, prin efectul inotrop pozitiv la nivel miocardic este redusa staza venoasa datorita cresterii intoarcerii venoase (Languillat N. et all, Broussais Hospital, Paris).

Toate studiile citate au constatat siguranta administrarii Ginkor Fort alaturi de complianta excelenta a pacientilor la administrarea preparatului.

Toate aceste motive permit recomandarea utilizarii Ginkor Fort in prevenirea si tratarea insuficientei venose cronice.

Actualitati terapeutice

1

1.1. What’s new in Dermatological Treatment

1.2. Wilprafen in tratamentul uretritelor chlamydiene

1.3. Managementul terapeutic in sindromul seboreic

1.4. Azitromicina in bolile transmisibile sexual

1.5. Terapia antiandrogenica in acnee: indicatii, scheme terapeutice, rezultate

1.6. O noua combinatie clorhidrat de lincomicina-tretinoin in tratamentul cazurilor moderate de acnee vulgara

1.7. Eritromicina solutie 1% in tratamentul acneei vulgare

1.8. Tratamentul in acneea vulgara cu eritromicina solutie 1%

1.9. Probleme terapeutice in rozacee

1.10. Derivatii imidazolici in terapia combinata a rozaceei

1.11. Azitromicina in acneea vulgara si rozacee

1.12. Laserul cu argon cu emisie continua DLS-5 in terapia leziunilor vasculare cutanate – rezultate personale

1.13. Experienta noastra in epilarea laser “definitiva”

1.14. Date preliminare privind laserterapia de stimulare in ulcerele cronice de gamba – experienta Clinicii Dermatologice Cluj-Napoca

1.15. Argon laser-terapia pulsata a leziunilor vasculare si tumorale benigne cutanate: limite, rezultate, posibilitati

1.16. Tratamentul carcinoamelor bazocelulare in ambulator

2

2.1. Aspecte terapeutice in urticarie-angioedem

2.2. Tratamentul antioxidant si membrano/stabilizator in eczema

2.3. Advatan – experienta personala in tratamentul dermatologic

2.4. Re Puva in tratamentul psoriazisului

2.5. Studiu comparativ privind eficienta tratamentului cu salazopirina si metotrexat in psoriazisul artropatic

2.6. Studiu personal privind eficienta Calcipotriolului in psoriazisul vulgar

2.7. Consideratii terapeutice in doua cazuri de pemfigus seboreic

2.8. Unele observatii privind tratamentul acrodermatitei enteropatice cu Zinkit 10

2.9. Hirudoid in diverse afectiuni dermatologice

2.10. Eficienta RX-terapiei in limfoamele si determinarile leucemice cutanate

2.11. Antidepresivele in terapia afectiunilor cutanate

2.12. Asocierea PUVA cu calcipotriol topic in vitiligo

2.13. Macrolidele imunosupresoare in dermatologie

2.14. Posibilitati terapeutice in alopeciile neinflamatorii difuze ale scalpului

2.15. Terapia cu Cyclosporina A in dermatologie

2.16. Corelatii clinico-imunologice in cazul tratamentului cu Cyclosporina A in pyoderma gangrenosum

3

3.1. Evaluarea schemelor terapeutice ale Centrului Dermato-venerologic pentru sifilisul recent

3.2. Tratamentul sifilisului recent cu ceftriaxona / Rocephine

3.3. Probleme terapeutice actuale in uretritele acute gonococice

3.4. Azitromicina in bolile cu transmisie sexuala

3.5. Azitromicina in tratamentul minut al uretritei acute cu Chlamydia trachomatis

3.6. Tratamentul minut al gonoreei acute cu cefotaxin

3.7. Posibilitati terapeutice in infectiile urogenitale mixte cronice cu Chlamydia si Candida

3.8. Consideratii asupra tratamentului cu milgamma in herpesul zoster

3.9. Tratamentul cu itraconazol (Orungal) al pilomicozelor la copil

3.10. Travocort in tratamentul micozelor cutanate

3.11. Tratamentul candidozelor vaginale cu nitrat de izoconazol in ovule

3.12. Studiul privind eficienta tratamentului cu nitrat de izoconazol 1% si cu nitrat de izoconazol 1% asociat cu acetat de hidrocortizon 0,1%, crema in eczemele cu etiologie micotica

3.13. Izonidezum in tratamentul chirurgical al nevilor cutanati

3.14. Noi date privind terapia melanomului malign

3.15. Avantajele radiochirurgiei cu surgitron Ellman, in chirurgia dermatologica

 

1

1.1. What’s new in Dermatological Treatment

A. Katsambas, A. Sygros Hospital, University of Athens, Greece

As with all scientific research, so too in Dermatological Science, new and modern means are continuously produced towards improving treatment methods in Dermatology.

New cases, which require research in order to be diagnosed, and others, which after various methods, continue to suffer the consequences of treatments with no evident result of improvement, create the basis for further exploration and support the need for new trials, methods and medicines to be examined.

Today an update of these new treatment methods and medicines will be presented, and we will look at the latest developments derived from the recent literature of the last 2-3 years.

It is an interesting and informative session, which enlightens the dermatologist on better and improved ways to obtain the best possible results from their patients, according to modern technology in the scientific field of dermatology.

1.2. Wilprafen in tratamentul uretritelor chlamydiene

S. Tiplica, Carmen Salavastru, Ariana Pop, Spitalul Clinic Colentina, Bucuresti

Wilprafen (Josamicina) este un macrolid deosebit de eficient in infectiile cu Chlamydia, Mycoplasma, Ureoplasma si N. gonorrhaeae. Structura moleculara cu 16 atomi de carbon determina realizarea de concentratii inalte de antibiotice in tesuturile si fluidele organismului. Wilprafen are o foarte buna penetrare in membrana celulara si o activitate in vitro semnificativ mai mare decat a roxitromicinei si a altor macrolide cu 14 si 15 atomi de C. Sensibilitatea Chlamydiei trachomatis la Wilprafen, exprimata de C.M.I. este de 0,003 mg/dL fata de 0,02 mg/dL pentru Tetraciclina si Doxiciclina sau de 0,03 mg/dL pentru Eritromicina.

Eficienta ridicata a Wilprafen a fost dovedita si in studiul de fata care a inclus 30 de pacienti cu secretie uretrala negonococica. Investigatiile de laborator au evidentiat la 20 dintre acestia dovezi indirecte ale infectiei cu Chlamydia (teste IgA si IgM pozitive) precum si directe (prezenta de Ag Chlamydia). S-a instituit tratament cu Wilprafen 2 × 0,5 g/zi, 10 zile pentru pacienti dar si pentru partenerul sexual. Dupa tratament simptomatologia s-a remis la toti pacientii. Controlul serologic efectuat la 3 luni a indicat negativarea testelor IgM. Rezultatele obtinute concorda cu studiile internationale care au demonstrat ca Josamicina este eminamente indicata in tratamentul infectiilor tractului uro-genital cu Chlamydia trachomatis.

Spectrul larg antibiotic al Wilprafen si tolerabilitatea excelenta o reocmanda si in tratamentul altor afectiuni dermatologice: erizipel, celulita erizipelatoida, acnee vulgara etc.

1.3. Managementul terapeutic in sindromul seboreic

B. Nedelciuc, G. Muset, G. Morcov, V. Sturza, Catedra Dermatovenerologie, USMF "N Testemitanu", Chisinau

Sindromul seboreic (SS) reprezinta un complex patologic, cutanat si somatic, cronic, polimorf, genetic determinat, care a suscitat si continua sa suscite atentia multor specialisti - dermatologi, cosmetologi, endocrinologi, imunologi etc.

Nu exista un cadru clinic unanim acceptat, mai multi autori abordand chestiunea in mod diferit. Astfel, Maier N si colab. (1986) disting SS primar (seboree, acnee vulgara, pityriasis seboreic, eczema seboreica cu sau fara eczematide, alopecie seboreica) si SS secundar sau iatrogen (acnee cortisonica, bromica, iodica etc.)

Kovacz I. si colab (1988) recomanda termenul de "dermatoze androgen-dependente" (DAD), incluzand in aceasta grupa seboreea, acneea vulgara, alopecia androgenica si hirsutismul.

Vanbreuseghem R. (1966), Saurat J.H. (1986), Grosshans E. (1988) utilizeaza termenul de "pityrosporose", motivatia fiind geneza pityrosporica (P. ovale) a manifestarilor clinice enumerate mai sus.

Cazurile familiale, exprimate prin mostenirea terenului seboreic la copii proveniti din parinti acneici, au sugerat definirea termenului de "dermatoze dispozitionale" (Rook A., 1973; Heacht H., 1986; Dimitrescu A., 1995).

Cu toate progresele realizate in ultimii ani, tratamentul SS ramane a fi dificil. Daca in seboree este suficient un tratament dermatologic (soluti spirtoase si degresante), apoi in hirsutism si alopecia androgenica un tratament hormonal este mai mult decat binevenit.

In acneea vulgara remediile de electie sunt ciclinele (doxiciclina, minociclina) si macrolidele (eritromicina, claritromicina), antiandrogenii majori (Diane-35) si minori (ketoconazolul, flutamida, spironolactona), retinoizii sistemici (isotretinoidul) si topici microelementele.

O importanta deosebita are tratamentul imunomodulator (autovaccin, vaccin Corynebacterium parvum, licopid, imunofan). Un nou produs sintetic (N-acetilglucozaminil-1-4-N-acetilmuramoil-alanil-D-isoglutamin) de ultima generatie activeaza atat veriga specifica (limfocitele T si B), cat si cea nespecifica (celulele sistemului fagocitar) a sistemului imun. Imunofan (solutie 0,005% pro ijectionibus) poseda actiune antioxidanta, membranostabilizatoare, activeaza reactiile fiziologice de aparare - fagocitoza si apoptoza.

In ultimii ani au gasit o larga intrebuintare topicele cu zinc (Zinerit, Skincap), acid azelaic 20% (Skinoren), acid naftoic 0,1%, peroxid de benzoil 5-10%, nicotinamida, metronidazol 1%, ihtiol etc.

In formele severe de acnee, cu leziuni inflamatorii si postinflamatorii inestetice, se recomanda intralezional corticoizi, criochirurgia.

1.4. Azitromicina in bolile transmisibile sexual

J.D. Diaconu, V. Benea, Elisabeta-Otilia Benea*, M. Popescu, Clinica Dermatologica "Scarlat Longhin", centrul Dermato-venerologic Bucuresti, * Institutul de Boli Infectioase "Matei Bals" Bucuresti

Obiectiv: aprecierea eficacitatii terapeutice a azitromicinei (Sumamed®) in bolile transmisibile sexual (BTS).

Material si metoda: Studiul a fost efectuat pe un lot de 25 de bolnavi cu infectii genitale necomplicate (uretrita si respectiv cervicita) cu Chlamydia trachomatis diagnosticati la Centrul Dermato-venerologic Bucuresti. Bolnavilor li s-a administrat cate 1 g PO de azitromicina in doza unica. S-au urmarit eficacitatea clinica si de laborator, toleranta tratamentului si eventualele reactii adverse.

Rezultate. Varsta bolnavilor cuprinsi in studiu, 15 barbati si 10 femei, a fost cuprinsa intre 19 si 43 de ani (varsta medie de 23,4 ani). Simptomatologia s-a remis in toate cazurile, iar controalele clinic si bacteriologic au fost negative in toate cazurile. Nu au fost observate reactii adverse.

Discutii si concluzii. Chlamydia trachomatis este agentul microbian cel mai frecvent implicat in etiologia bolilor transmisibile sexual. Desi in majoritatea cazurilor infactiile genitale joase cu Chlamydia trachomatis evolueaza asimptomatic, prin complicatiile lor (boala inflamatorie pelvina, sterilitatea, sarcina ectopica) reprezinta o importanta problema de sanatate publica. De aceea depistarea si tratamentul precice si eficient au o importanta deosebita.

Azitromicina , macrolid de semisinteza de generatia a doua cu 15 atomi de carbon la nucleul lactonic, constituie tratamentul de electie al infectiilor genitale necomplicate cu Chlamydia trachomatis.

De asemenea, Azitromicina este indicat in tratamentul sancrului moale si al uretritelor ne- sau postgonococice.

1.5. Terapia antiandrogenica in acnee: indicatii, scheme terapeutice, rezultate

Daciana Branisteanu, Zenaida Petrescu, Mirela Cherciu, C. Mihaila, Iasi

Antiandrogenii sunt substante capabile sa inhibe direct si competitiv legarea DHT de receptorul sau. Doar 3 substante au aceasta proprietate: acetatul de ciproteron (CPA), spironolactona si flutamidul.

Indicatiile antiandrogenilor in acnee sunt:

  • -          acneea rezistenta la tratamentele clasice sistemice, nehormonale;
  • -          acneea asociata cu alte semne de hiperandrogenie (hirsutism, alopecia androgenogenetica, tulburari ale ciclului menstrual);
  • -          acneea evoluand in cadrul unui sindrom al ovarelor micropolichistice (PCOS).

Diane 35® constituie o terapie antiacneica rezervata femeilor cu acnee evoluand in cadrul unei hiperandrogenii periferice, idiopatice sau functionale (ovariene sau suprarenaliene).

Asocierea Diane 35® cu Androcur® (CPA 50 mg) este apreciata ca avand rezultate favorabile in hirsutism. Putine studii sunt raportate in literatura de specialitate privind eficienta acestei biterapii in acnee, neexistand un consens nici in ceea ce priveste schema terapeutica.

Prezentam rezultatele unui studu efectuat pe 67 de femei cu acnee, cu varsta cuprinsa intre 17 si 36 de ani, care au beneficiat de tratament antiandrogenic in monoterapie cu Diane 35® sau in biterapie cu Diane 35® si Androcur® . Pacientele au fost investigate dermatologic, ginecologic si endocrinologic atat inainte cat si pe parcursul si la sfarsitul tratamentului antiandrogenic.

1.6. O noua combinatie clorhidrat de lincomicina-tretinoin in tratamentul cazurilor moderate de acnee vulgara

R. Orasan, S. Bularca, A. Ionescu, C. Covaciu, A. Jian, Clinica Dermatologica Cluj-Napoca

Recent s-a incercat un tratament combinat in acneea vulgara constand din clorhidrat de lincomicina de 500 mg administrat de 3 ori pe zi si tretinoin 0,05% crema, aplicat o data pe zi. Studiul nostru a folosit doua grupe paralele de 10 pacienti suferind de acnee vulgara moderata, de gradul 3-4 pe scara Cook.

Prima grupa a folosit o luna de zile combinatia mai sus mentionata, iar cea de-a doua a folosit doar un tratament cu tetraciclina (100 mg pe zi). Evaluarea eficacitatii si sigurantei s-a facut la initierea studiului si la fiecare saptamana timp de o luna. Gradul de severitate s-a redus in procent de 45,4% la lotul combinat fata de lotul clasic, unde reducerea a fost doar de 30%. Leziunile inflamatorii s-au redus cu 68,2 % la lotul combinat si in procent de 44,4% la lotul clasic tratat cu tetraciclina. Comedoanele deschise s-au redus la ambele grupe de tratament in procente asemanatoare. Comedoanele inchise s-au redus mai evident la grupul clorhidrat de lincomicina-tretinoin (65%) decat la cel tratat cu tetraciclina (47,65). In concluzie, noua combinatie clorhidrat de lincomicina-tretinoin este mult mai eficienta in reducerea leziunilor inflamatorii (papule, pustule) si la inchiderea conedoanelor, dupa 4 saptamani de tratament, comparativ cu dozele zilnice de tetraciclina. In plus gradul de severitate al acneei vulgare s-a redus semnificatv din a doua saptamana de tratament combinat clorhidrat de lincomicina-tretinoin.

1.7. Eritromicina solutie 1% in tratamentul acneei vulgare

I.A. Nedelcu, A. Nicolescu*, D. Giurcaneanu, H. Ghasemnia, C. Giurcaneanu, Clinica Dermato-Venerologie Colentina, * Policlinica Roma, Bucuresti

Lucrarea prezinta rezultatele unui studiu efectuat pe 20 pacienti cu forme variate de acnee vulgara, intre gradele 1-4 de severitate Leeds, tratate cu solutie continand Eritromicina 1%.

Pacientii nu au mai primit nici un alt tratament concomitent pentru acnee.

Eritromicina solutie 1% a fost aplicata de 2 ori pe zi, dupa spalare cu sapun neutru, timp de 30 de zile.

Rezultatele au fost incurajatoare, toti pacientii prezentand imbunatatiri semnificative sau chiar remisiuni. Nu au fost semnalate efecte secundare, dupa aplicarea de Eritromicina solutie 1%.

1.8. Tratamentul in acneea vulgara cu eritromicina solutie 1%

Luminita Predoi, I. Tolea, Amalia Chiurtu, Simona Ianosi, F. Romanescu, Clinica de Dermatologie, Craiova

Rozaceea, dermatoza centro-faciala caracterizata clinic prin eritem, telangiectazii, papulo-pustule insotite sau nu de hiperplazia glandelor sebacee, cu etiologie inca necunoscuta, ridica numeroase probleme de terapie.

In lucrare, autorii, dupa o initiala trecere in revista a datelor actuale legate de patogenia bolii, in partea a doua incearca o stabilire a atitudinii terapeutice in functie de stadiul bolii, varsta pacientilor si patologia asociata.

Astfel, in stadiul papulo-pustulos tratamentul se face cu cicline (tetraciclina, doxiciclina, minociclina etc.) metronidazol, macrolide, retinoizi, spironolactona, iar local solutii cu acid boric 3%, mixturi sau geluri cu antibiotice.

In formele in care predomina eritemul si telangiectaziile, ca tratament general se poate utiliza clonidina, iar local mijloace fizice, electrocoagulare, crioterapie superficiala, laserterapie.

In cazul rinofimei singurul mijloc terapeutic eficient ramane cel chirurgical.

1.9. Probleme terapeutice in rozacee

Luminita Predoi, I. Tolea, Amalia Chiurtu, Simona Ianosi, F. Romanescu, Clinica de Dermatologie, Craiova

Rozaceea, dermatoza centro-faciala caracterizata clinic prin eritem, telangiectazii, papulo-pustule insotite sau nu de hiperplazia glandelor sebacee, cu etiologie inca necunoscuta, ridica numeroase probleme de terapie.

In lucrare, autorii, dupa o initiala trecere in revista a datelor actuale legate de patogenia bolii, in partea a doua incearca o stabilire a atitudinii terapeutice in functie de stadiul bolii, varsta pacientilor si patologia asociata.

Astfel, in stadiul papulo-pustulos tratamentul se face cu cicline (tetraciclina, doxiciclina, minociclina etc.) metronidazol, macrolide, retinoizi, spironolactona, iar local solutii cu acid boric 3%, mixturi sau geluri cu antibiotice.

In formele in care predomina eritemul si telangiectaziile, ca tratament general se poate utiliza clonidina, iar local mijloace fizice, electrocoagulare, crioterapie superficiala, laserterapie.

In cazul rinofimei singurul mijloc terapeutic eficient ramane cel chirurgical.

1.10. Derivatii imidazolici in terapia combinata a rozaceei

B. Nedelciuc, G. Muset, Maria Bolocan*, Catedra Dermatovenerologie, USMF "N. Testemitanu", Chisinau, *Dispensarul Dermatovenerologic Republican, Chisinau

Actualitatea temei. Metronidazolul, chimioterapic de sinteza, derivat de 5-nitroimidazol, este un preparat de prima alegere in amebiaza, trichomoniaza si giardioza, intoxicand specific protozoarele respective. In dermatologie utilizarea metronidazolului a gasit o larga intrebuintare in acneea rozacee asociata cu demodecidoza (Demodex folliculorum) si/sau gastroduodenita (Helicobacter pylori).

Scopul lucrarii. Estimarea eficacitatii metronidazolului, sistemic si topic, in terapia combinata a rozaceei asociata sau nu cu demodecidoza.

Material si metode. Lotul de studiu a fost alcatuit din 36 bolnavi (20 barbati si 16 femei) cu rozacee, la 22 din ei procesul cutanat fiind asociat cu demodecidoza. Pacientii au fost examinati conform unui plan general care a inclus analiza generala a sangelui si urinei, examenul coprologic, examenul parazitologic la Demodex folliculorum, alte investigatii dupa necesitate.

Metronidazolul a fost administrat cate 250 mg de 2 ori pe zi, per os, timp de 10-12 zile pentru cazurile de rozacee eritematoasa (lotul I) si, respectiv, 14-16 zile pentru cazurile de rozacee eritemato-papuloasa asociata cu demodecidoza (lotul II). Pacientii cu rozacee + demodecidoza au folosit si aplicatii topice cu metronidazol gel 1%, iar la 10 din ei tratamentul antibacterian/antiprotozoic a fost combinat cu remedii imunomodulatorii - Licopid 1 mg/zi, sublingual, timp de 10 zile. Eficacitatea tratamentului administrat a fost evaluata conform unor criterii subiective (diminuarea pruritului, usturimii, ameliorarea starii generale a pacientului) si obiective (reducerea numerica a leziunilor cutanate).

Rezultatele obtinute si discutii. Tratamentul administrat a fost suportat bine. Reactii adverse majore nu s-au constatat. In lotul I la 3 paienti s-a observat un disconfort general insotit de anorexie si cefalee, care insa nu a necesitat intreruperea tratamentului. La o pacienta din lotul II tratamentul a fost suspendat, iar bolnava exclusa din studiu din cauza unei afectiuni hepatice.

Din partea analizelor de laborator remarcam anemie normocroma la 2, eozinofilie (5-7%) la 4, tendinta spre limfopenie (17-22%) la 5 pacienti.

Rezultatele obtinute sub aspect clinic sunt promitatoare. Astfel, in lotul I eritemul s-a remis in 8-10 zile, pe alocuri persistand telangiectazii unitare. In lotul II eritemul s-a remis mult mai rapid (ziua 5-6). Leziunile papuloase au disparut complet catre ziua a 10-a. La 5 bolnavi senzatia de prurit si usturime a persistat circa 2 saptamani, chiar daca procesul cutanat era in regresie continua. Ulterior la acesti pacienti s-au constatat focare cronice de infectie in zona fetei - carie dentara (n=2) si, respectiv, amigdalita cronica (n=3).

Trebuie de remarcat, ca pacientii lotului II, asistati cu licopid, au inregistrat un scor clinic, subiectiv si obiectiv, mult mai performant. Avantajele tratamentului combinat (antibiotic+imunomodulator) sunt evidente si explicatia consta in aceea, ca licopidul potenteaza medicatia antiprotozoica printr-un vast complex de actiuni - inhibarea polinuclearelor, activarea macrofagelor, sinteza anticorpilor si citokinelor etc.

Concluzie. Derivatii imidazolici, administrati topic si/sau sistemic, constituie remediile de prima alegere in combaterea rozaceei asociata sau nu cu demodecidoza. Combinarea cu imunomodulatoare sporeste semnificativ eficacitatea tratamentului, motiv pentru care recomandam aceasta formula pentru utilizarea larga in practica dermatologului.

1.11. Azitromicina in acneea vulgara si rozacee

Rodica Cosgarea, Anca Sindrilaru, Ruxandra Popa, Anca Culic, Clinica Dermatologie, U.M.F. "Iuliu Hatieganu" Cluj-Napoca

Sunt numeroase tratamentele locale si sistemice administrate sau incercate atat in acneea vulgara cat si in rozacee. Unele au actiune etiologica, altele interfereaza mecanismele patogenetice iar unele au caracterul unor tratamente anecdotice. Paleta antibioticelor utilizate in tratarea celor doua afectiuni este deosebit de larga.

Prezentam cazurile a 11 pacienti, 8 cu acnee vulgara si 3 cu rozacee, carora li s-a administrat azitromicina sub forma unui tratament puls intermitent care a constat din 2 pulsuri lunare a 500 mg/zi azitromicina, 4 zile consecutiv, cu interval de 11 zile intre cure, 3 luni consecutiv. Pacientilor cu acnee vulgara li s-a administrat asociat si tretinoin crema sau gel 0,05%, o aplicatie pe zi. Am efectuat examen bacteriologic din secretia purulenta din pustule inaintea tratamentului si dupa 2 luni. Am evaluat leziunile cutanate papuloase, pustuloase si gradul eritemului in rozacee, inainte de inceperea tratamentului si lunar dupa inceperea tratamentului. S-a constatat ameliorarea semnificativa a leziunilor pustuloase si papuloase, dupa a doua luna de tratament efectul fiind foarte bun la sfarsitul celei de-a treia luni de terapie. La 5 pacienti cu acnee la care am pus in evidenta prezenta Propionibacterium acnes am obtinut sterilizarea leziunilor dupa tratament. Eritemul pacientilor cu rozacee a fost influentat doar partial in sensul reducerii in intensitate si suprafata intr-o proportie de 60%. Eficienta azitromicinei constatata de noi in tratarea leziunilor din acneea vulgara si din rozacee este concordanta cu rezultatele comunicate in urma altor studii efectuate, cu scheme asemanatoare de terapie.

1.12. Laserul cu argon cu emisie continua DLS-5 in terapia leziunilor vasculare cutanate – rezultate personale

I. Nedelcu, Clinica de Dermatologie, Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central, Bucuresti

Scop- Testarea eficacitatii laserului cu Argon DLS-5 cu emisie continua cu lungime de unda variabila 488 nm (albastru) si 514 nm (verde) produs de compania Asclepion-Meditec, asupra leziunilor vasculare cutanate.

Material si metoda - Un lot de 27 pacienti cu hemangioame plane ale fetei (5 cazuri), stelute vasculare si hemangioame arahnidiforme (7 cazuri), nevi angiomatosi rubinii ai toracelui (6 cazuri) si venectazii cuperozice ale nasului si obrajilor (9 cazuri) au fot tratati cu laserul cu emisie continua cu Argon DLS-5. Sedintele s-au repetat la 4 saptamani in raport de toleranta si raspunsul terapeutic. Pentru fiecare tip de leziune vasculara s-a aplicat protocolul recomandat de firma producatoare pentru urmatorii parametrii:durata pulsului, intervalul dintre pulsuri, puterea (fluenta), energia totala pe tratament, numarul de pulsuri, distributia spatiala a pulsurilor.

Rezultate - Hemangioamele plane au raspuns in proportie variabila, intre 75% si 95%, dupa 5-7 sedinte, cu rezultate estetice bune si/sau foarte bune, fara cicatrice inestetice.

Stelutele vasculare, hemangioamele arahnidiforme, nevii rubinii si venectaziile cuperozic s-au remis in totalitate dupa 1-2 sedinte cu rezultate estetice foarte bune. Durerea locala in timpul tratamentului a fost de intensitate mica si s-a remis la aplicarea postoperatorie a pungilor cu ghiata. Pentru hemangioamele plane am folosit sistematic anestezia locala cu crema EMLA.

Concluzii - Laserul cu Argon cu emisie continua DLS-5 cu lungimea de unda variabila de la 488 nm (albastru) la 514 nm (verde) este deosebit de eficace in terapia leziunilor vasculare cutanate.

1.13. Experienta noastra in epilarea laser “definitiva”

I. Nedelcu, Clinica de Dermatologie, Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central, Bucuresti

Scop - Studiul efectului epilant la un lot de 54 paciente cu tipul de piele II-IV si par de culoare inchisa.

Material si metoda - 23 pacienti au fost tratati cu laserul pulsat cu alexandrit EPITouch Alex. 5100 cu lungime de unda 755 nm al companiei ESC/Sharplan, iar 31 pacienti au fost epilati cu laserul de mare putere (max. 44 J/cm2 la Æ = 12 mm) cu dioda produs de Asclepion-Meditec.

S-a efectuat epilarea laser a tuturor zonelor paroase susceptibile: buza superioara, buza inferioara, umerii obrajilor, perciuni, barbie, gat, toracele anterior, antebrate, brate, gambe, coapse, inghinal, axilar.

Tehnica - Au fost respectate tehnicile recomandate de firmele producatoare ale aparatelor laser cu alexandrit si respectiv cu dioda.

Rezultate - La toti pacientii s-au obtinut efectele epilante scontate. Efectele secundare au fost minime (eritem cu durata de 1-12 ore la 11 pacienti, edem discret perifolicular la 2 pacienti, arsura actinica de gradul II pe zona depilata la 1 pacienta care a dublat iradierea terapeutica cu expunere la plaja).

Efectele epilatorii s-au instalat mai repede la pacientii cu pielea deschisa la culoare si parul de culoare inchisa (spre negru). In medie, epilarea stabila si satisfacatoare s-a obtinut dupa 3-6 sedinte repetate la intervale de 2-4 saptamani. Pielea bronzata impiedica efectuarea procedurilor epilante. Durerea este inexistenta daca se folosesc doze energetice (fluenta) adecvate, iar unele dintre efectele iritative (eritem, edem, microveziculatii) sunt de mica importanta daca se respecta cu strictete tehnicile reomandate. Hipopigmentarile si/sau hiperpigmentarile sunt reactii potentiale neprevizibile reversibile in timp. Utilizarea laserelor cu Alexandrit si cu dioda cu putere mare a oferit satisfactie deplina la pacientii tratati de noi.

1.14. Date preliminare privind laserterapia de stimulare in ulcerele cronice de gamba – experienta Clinicii Dermatologice Cluj-Napoca

N. Maier, A. Tataru, R. Vinereanu, R. Orasan, R. Popa, D. Pop, M. Crisan, M. Fabian, Clinica de Dermatologie, U.M.F. Cluj-Napoca

Studiul prezinta rezultatele preliminare ale utilizarii timp de 5 luni a unui laser de stimulare in infrarosu, BTL, in tratamentul ulcerelor cronice de gamba in Clinica Dermatologica Cluj-Napoca.

S-au constituit doua loturi de bolnavi, comparabile ca diagnostic, varsta si tratamente clasice locale;in cadrul primului lot, s-a utilizat terapia de stimulare laser de 3 ori pe saptamana prin baleierea marginilor ulcerelor pe langa tratamentul topic clasic de aseptizare si epitelizare, iar al doilea lot, martor, a beneficiat de tratament topic analog, dar fara stimulare laser. Primul lot a numarat 23 bolnavi cu varsta medie de 52,3 ani, iar lotul martor 20 bolnavi cu varsta medie de 55,7 ani. In primul lot am obtinut epitelizarea completa a ulcerelor in 5 cazuri (pentru restul tratamentul fiind inca in curs de desfasurare) dupa un numar mediu de 21 sedinte de laser. Mentionam ca la toate cazurile cu tratament in curs am obtinut cel putin initierea unei reactii granulative pe fondul ulcerelor.

In al doilea lot am obtinut 12 epitelizari. Elementul de comparatie real a fost perioada medie de timp necesara pentru inchiderea ulcerelor: la primul lot aceasta a fost de 65 de zile, in timp ce in cazul lotului martor a fost de 112 zile.

Nu au aparut inconveniente in aplicare, utilizarea laserului s-a dovedit facila si nu am contatat nici o reactie adversa locala sau generala.

Concluziile acestui studiu preliminar sunt doua: laser-terapia de stimulare in asociere cu terapia topica uzuala a ulcerelor cronice de gamba reduce la aproximativ jumatate perioada de tratament necesara epitelizarii complete: acest lucru reprezinta un cert avantaj pentru bolnavi si totodata aduce un beneficiu economic prin reducerea costurilor de spitalizare si/sau tratament ambulator.

1.15. Argon laser-terapia pulsata a leziunilor vasculare si tumorale benigne cutanate: limite, rezultate, posibilitati

T. Ciuchita, Spitalul Militar Pitesti

Argon laser-terapia pulsata sau continua a leziunilor cutanate vasculare (telangectaziile faciale si pelvine, hemangioamele plane) respectiv a tumorilor cutanate benigne (veruci vulgare, condiloame accuminate, xantelasmele si siringoamele faciale) reprezinta un domeniu terapeutic in expansiune.

Se expun observatiile si rezultatele personale obtinute in terapia leziunilor mai sus amintite pe un lot de 103 pacienti.

Rezultatele definitive respectiv partiale urmate de recidiva post-laser-terapie Argon sunt comentate critic in functie de tipul de leziune tratata, parametrii interventiei laser si procedeul tehnic de lucru. Efectele secundare post-terapiei-laser Argon sunt analizate prin comparatie cu nivelele energetice din literatura de specialitate.

Au fost obtinute rezultate pozitive definitive in leziunile vasculare cutanate, recidivele post-terapeutice inregistrandu-se in cazul condiloamelor accuminate respectiv verucilor vulgare in procente similare datelor din literatura de specialitate.

Posibilitatile si limitele Argon laser-terapiei in tratamentul leziunilor cutanate sunt comparate cu rezultatele similare ale tratamentelor clasice respectiv ale terapiei laser semiselective si selective.

1.16. Tratamentul carcinoamelor bazocelulare in ambulator

T. Ciuchita, Aurelia Man*, M. Man*, Spitalul Militar Pitesti * Anatomie patologica, Spitalul Judetean Arges

Sunt analizate in expunerea de fata rezultatele post-terapeutice obtinute in ambulator in tratamentul carcinoamelor bazo-celulare si carcinomatozelor bazo-celulare pe un lot de 61 pacienti cu varsta cuprinsa intre 40-88 de ani, in perioada 1993-2001.

Analiza rezultatelor post-terapeutice s-a efectuat prin compararea metodelor de tratament (excizia chirurgicala, electro-coagularea, citostatice, radioterapie) in cadrul unui protocol de supraveghere dermato-oncologic extins pe o perioada de 5 ani de zile.

Examenele histo-patologice ale formelor primare respectiv ale cazurilor recidivante post-terapeutic au evidentiat superioritatea exerezei chirurgicale fata de celelalte metode de tratament.

 

2

2.1. Aspecte terapeutice in urticarie-angioedem

D. Muresan, V. Benea, Edit Mild, Liana Manolache, Anca Alexandru, Cristina Fratea, Elena Georgescu, J.D. Diaconu, Centrul Dermato-venerologic, Clinica Dermatologica "Scarlat Longhin", Bucuresti

Introducere. Abordarea terapeutica a urticariei-angioedemului poate pune probleme deosebite datorate multitudinii factorilor implicati in fiziopatologia sa si evolutiei imprevizibile. Studiul isi propune evaluarea principalelor mijloacelor terapeutice utilizate in tratamentul sindromului urticarian.

Material si metoda. Studiul a fost realizat pe un lot de 350 de bolnavi cu urticarie-angioedem indrumati pentru evaluare si stabilirea conduitei terapeutice la laboratorul de Alergologie al Centrului Dermato-venerologic Bucuresti.

Rezultate. Varsta bolnavilor a fost cuprinsa intre 2 si 76 de ani. 200 de bolnavi au avut urticarie cronica-angioedem, 20 urticarie acuta, 80 urticarie fizica (urticaria factitia - 30 de cazuri, colinergica - 20 de cazuri, à frigore - 10 cazuri, alte forme sau forme intricate - 20 de cazuri), iar 50 vasculita urticariana.

Principalii agenti terapeutici utilizati au fost antihistaminicele sedative (hidroxizin in 227 de cazuri, alte antihistaminice sedative in 168 de cazuri), antihistaminicele nesedative (179 de cazuri), antidepresivele triciclice (155 de cazuri; s-au utilizat mai ales amitriptilina si doxepinul si in cazurile precipitate/accentuate de stres) si corticoterapia sistemica (48 de cazuri). Au mai fost folosite hiposulfitul de sodiu (139 de cazuri), calciu si magneziu, metoclopramidul si/sau antihistaminice H2 (mai ales in cazurile asociate cu tulburari digestive), antibiotice, antiparazitare, pentoxifilin, sulfone, colchicina etc.

Concluzii. Tratamentul urticariei-angioedemului trebuie sa aiba in vedere particularitatile fiecarui caz (factori declansatori si/sau de intretinere), forma clinica, structura psihica a bolnavului etc. In general aceasta consta in evidentierea si indepartarea factorilor precipitanti si in administrarea indelungata a antihistaminicelor.

2.2. Tratamentul antioxidant si membrano/stabilizator in eczema

M. Betiu, G. Muset, Catedra dermatologie USMF "N. Testemitanu", Chisinau

Obiectiv. Argumentarea aplicarii preparatelor cu actiune antioxidanta (a-tocoferol si acid ascorbic) si membrano-stabilizatoare (Delegil-clorochina) in tratamentul complex al bolnavilor cu eczema in baza tulburarilor depistate ale peroxidarii lipidelor (POL), sistemului antioxidant (SAO) si activitatii enzimelor lizosomale.

Material. Studiul nostru a cuprins 120 bolnavi (femei - 72, barbati - 48) cu varsta medie de 39 ani. Pacientii au fost divizati in 2 loturi egale a cate 60 bolnavi: I - cu manifestari localizate; II - cu manifestari diseminate. Fiecare lot de studiu s-a mai divizat in 3 sub-loturi egale (A, B, C) a cate 20 bolnavi in raport de tratamentul aplicat. Lotul de control a fost constituit din 30 persoane sanatoase (donatori de sange).

Metode. Evaluarea proceselor de peroxidare a lipidelor s-a realizat prin cercetarea nivelului hidroperoxizilor lipidelor (HPL) si dialdehidei malonice (DAM) in ser si in membranele eritrocitare prin spectrofotometrie. Studiul sistemelor enzimo-antioxidante a inclus determinarea activitatii superoxiddismutazei (SOD), catalazei (Ca), glutaton reductazei (GR), glutation transferazei (GT) si activitatii antioxidante totale (AAT) eritrocitare prin metode spectrofotometrice. In ser a fost estimata spectrofotometric activitatea SOD, ceruloplasminei (Ce), Ca, GT, GR si AAT. Prin spectrofotometrie s-a evaluat si activitatea enzimelor lizosomale: fosfatazei acide (FA) si catepsienei D (CD) in eritrocite; in serul sanguin - FA, CD, arilsulfatazelor AB (As), b-glucurononidazei (b-Gl), b-galactozidazei (b-Ga) si elastazei (E).

Algoritmul terapeutic aplicat a fost de 3 tipuri: A) tratament traditional (antihistaminice, saruri de calciu, tratament topic antiinflamator); B) tratament traditional plus Delagil (0,25x2 ori/zi - 20 zile); C) tratament traditional si Delagil plus a-tocoferol (400uAx2 ori/zi - 20 zile) si acid ascorbic (0,5x2 ori/zi - 20 zile).

Rezultate. Dinamica de scadere a indicilor peroxidarii lipidelor in lotul I si II in functie de algoritmul terapeutic aplicat A, B, C: HPLer/HPLser timpurii - respectiv de 1,1/1,0; 1,05/1,2 si 1,4/1,3 ori in lotul I si de 1,2/1,16; 1,5/1,31 si 1,/1,73 ori in lotul II; HPLer/HPLser intermediari - respectiv de 1,1/1,1; 1,05/1,3 si 1,4 ori in lotul I si de 1,2/1,05; 1,5/1,4 si 1,6/2,2 ori in lotul II; HPLer/HPLser tardivi - respectiv de 1,02/1,1; 1,4/1,2 si 1,5/1,35 ori in lotul I si de 1,5/1,2; 2/1,4 si 2,3/1,5 ori in lotul II; DAMer/DAMser - respectiv de 1,04/1,05; 1,2/1,3 si 1,25/1,3 ori in lotul I si de 1,5/1,24; 1,8/1,4 si 3,4/1,8 ori in lotul II.

Activitatea enzimelor protectiei antioxidante prezenta o tendinta de majorare: SODer/SODser - respectiv de 0,95/1,2; 1,2/1,4 si 1,2/1,7 ori in lotul I si de 1,2/1,4; 1,6/2,15 si 2,3/2,64 ori in lotul II; Caer/Cser - respectiv de 1/1,2; 1,3/1,4 si 1,5/1,7 ori in lotul I si de 1,2/1,52; 1,4/2,24 si 1,8/2,85 ori in lotul II; GRer/GRser - respectiv de 0,82/1,1; 1,2/1,2 si 1,4/1,4 ori in lotul I si de 1,7/1,2; 2,1/1,8 ori in lotul II; AATer/AATser - respectiv de 1,13/1,04; 1,3/1,1 si 1,5/1,15 ori in lotul I si de 1,6/1,2; 1,96/1,3 si 2,1/1,4 ori in lotul II; Ceser - respectiv de 1,05; 1,2 si 1,25 ori in lotul I si de 1,3; 1,6 si 1,8 ori in lotul II. GT prezenta o tendinta de micsorare: Gter/Gtser - respectiv de 1,2/1,2; 1,3/1,3 si 1,35/1,6 in lotul I si de 1,2/1,3; 1,5/1,4 si 1,4 si 1,4/1,7 ori in lotul II.

Am fixat diminuarea activitatii enzimelor lizosomale: FAer/FAser - respectiv de 1,1/1,2; 1,6/1,3 si 2,3/1,5 ori in lotul I si de 1,15/1,14; 1,55/1,4 si 2,6/1,9 ori in lotul II; CDer/CDser - respectiv de 1,17/1,2; 1,2/1,3 si 1,6/1,7 ori in lotul I si de 1,2/1,2; 1,5/1,6 si 2,1/1,9 ori in lotul II; Eser - respectiv de 1,1; 1,2 si 1,25 ori in lotul I si de 1,1; 1,4 si 1,6 ori in lotul II; b-Glser -respectiv de 1,1; 1,1 si 1,2 ori in lotul I si de 1,2; 1,4 si 1,55 in lotul II; b-Gaser - respectiv de 1,05; 1,15 si 1,2 ori in lotul I si de 1,12; 1,2 si 1,5 ori in lotul II; Asser - respectiv de 1,1; 1,2 si 1,25 ori in lotul I si de 1,2; 1,6 si 2,55 ori in lotul II.

Concluzii. Includerea in tratamentul complex al bolnavilor cu eczeme a preparatelor cu actiune antioxidanta si membrano-stabilizatoare contribuie la aplanarea stresului oxidativ demarat in eczema prin micsorarea si/sau normalizarea POL, cresterea capacitatii de protectie antioxidanta a SAO si la scaderea activitatii enzimelor lizosomale. Este de mentionat potentialul antioxidant si membrano-stabilizator mai pronuntat in formele diseminate de eczema, precum si eficacitatea sporita a algoritmului terapeutic complex. Astfel se urgenteaza remisiunea clinico-biochimica si se anticipeaza recurentele eventuale.

2.3. Advatan – experienta personala in tratamentul dermatologic

C. Davidescu, Spitalul Judetean Targu-Jiu

Avand in vedere proprietatile Advantanului, l-am utilizat la un numar de 28 bolnavi, din care 18 barbati si 10 femei. Dintre acestia 21 au fost adulti iar 7 copii intre 6-12 ani, 5 fiind elevi.

La 15 cazuri tratamentul a fost aplicat in spital primele 7-10 zile, dupa care a fost continuat ambulatoriu si vindecarea s-a obtinut intre 15-22 zile.

Ceilalti 13 bolnavi au fost tratati ambulatoriu de la inceput si rezultatele au fost obtinute in 10-18 zile. Precizam ca, acesti bolnavi s-au prezentat la consultatie la primele semne de boala.

La toti bolnavii s-a efectuat si tratament pe cale generala.

In cazul a 9 bolnavi, au fost asociate si alte afectiuni, tratamentul fiind asociat pentru toate afectiunile. In aceste cazuri vindecarea s-a obtinut intre 18-22 zile.

De asemenea, 5 bolnavi n-au respectat modul de efectuare a tratamentului si au intrerupt tratamentul, necesitand asocierea mai multor medicamente.

La 7 bolnavi recidivele se repetau de mai multi ani, dar la aplicarea tratamentului cu Advantan rezultatele au fost incomparabil mai bune.

Concluzia noastra este ca, Advantanul folosit corect se numara printre preparatele cu cele mai bune rezultate.

2.4. Re Puva in tratamentul psoriazisului

C. Giurcaneanu, I.A. Nedelcu, V. Clatici-Ciubotaru, Bucuresti

Psoriazisul este o boala cronica cu determinare genetica si o multitudine de mecanisme patogenice.

Tinand cont de caracterul cronic al bolii, tratamentul psoriazisului trebuie sa induca remisiuni cat mai lungi, sa previna sau sa trateze artropatia psoriazisului si sa aiba cat mai putine efecte secundare.

Re Puva si-a demonstrat de-a lungul timpului eficienta in tratamentul psoriazisului, retinoizi aromatici si PUVA actionand complementar.

Retinoizii aromatici actioneaza mai ales la nivelul metabolismului nucleotizilor ciclici, a fosfatidilinozitolului si proliferarii celulare si mai putin pe latura inflamatorie a bolii, iar PUVA inhiba in special mecanismele inflamatorii si ale proliferarii celulare.

In lucrare se prezinta un succint istoric al evolutiei retinoizilor si sunt descrise mecanismele intime celulare de actiune a Re Puva in tratamentul psoriazisului.

2.5. Studiu comparativ privind eficienta tratamentului cu salazopirina si metotrexat in psoriazisul artropatic

Florina Popa, Maria Rotaru, Spitalul Clinic Judetean Sibiu

Psoriazisul artropatic este o forma severa, uneori invalidanta de psoriazis, caracterizat prin asocierea manifestarilor cutanate eritemato scuamoase cu artropatie inflamatorie cronica insotita de modificari radiologice caracteristice.

Clasificarea lui Moll si Wright deosebeste 5 tipuri de artrita psoriazica: oligoartrita asimetrica, poliartrita simetrica, artrita mutilanta, artrita interfalangiana distala si spondilita psoriazica.

Studiul nostru urmareste eficienta tratamentului cu salazopirina si metotrexat fie ca monoterapie sistemica, fie tratament asociat adaptat in functie de forma clinica de artropatie psoriazica. Afectarea articulara a fost evidentiata prin modificari obiective (clinice, radiologice si modificari biologice).

S-a urmarit eficienta tratamentului pe un lot de 23 bolnavi pe o perioada de 2 ani, constituindu-se trei grupe de studiu, astfel: primul grup a urmat tratament cu salazopirina 1,5 g/zi; al doilea grup a efectuat tratament cu metotrexat 7,5 mg - 15 mg/sapt., iar al treilea grup a beneficiat de tratament combinat salazopirina 1,5 g/zi si metotrexat 7,5 mg/sapt.

In cocluzie rezultatele prezentei lucrari demonstreaza ca in formele severe de psoriazis artropatic tratamentul combinat salazopirina-metotrexat este mai eficient decat tratamentul in monoterapie, obtinandu-se un control mai bun al eruptiei psoriazice si o stabilizare a manifestarilor articulare.

2.6. Studiu personal privind eficienta Calcipotriolului in psoriazisul vulgar

Monica Costescu, M. Costescu*, Mihaela Popescu, Simona-Roxana Georgescu, V. Benea, S. Bica, J.D. Diaconu, Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin" * Catedra de Farmacologie, U.M.F. Carol Davila, Bucuresti

Calcipotriolul este un derivat al vitaminei D3, considerat la ora actuala o alternativa la mijloacele terapeutice clasice in psoriazisul vulgar. Calcipotriolul este unul din cele mai moderne si avantajoase terapii daca pacientul este cat mai aproape de indeplinirea unor criterii clinice (afectare sub 40% din suprafata corpului, scuame nu foarte groase). Studiul a urmarit eficienta si tolerabilitatea preparatului ca monoterapie si in asociatie cu alte mijloace terapeutice (acid salicilic, corticoizi topici). Calcipotriolul a fost aplicat de 2 ori pe zi.

Evaluarea rezultatelor s-a facut pe baza unui scor care a inclus si simptome caracteristice bolii.

Concluzia a fost urmatoarea: Calcipotriolul este un preparat eficient (aplicat in forme clinice pretabile la acest tratament), foarte bine tolerat, avantajos de aplicat si acceptat de pacienti pentru usurinta utilizarii si riscul redus al efectelor adverse.

2.7. Consideratii terapeutice in doua cazuri de pemfigus seboreic

Elena Domnita Patrascu, Georgiana Domnita Patrascu*, Spitalul Judetean Buzau * U.M.F. "Carol Davila" Bucuresti, Facultatea de Medicina Generala

Pemfigusul seboreic (sindrom Senear-Usher) este o maladie autoimuna considerata de unii autori ca fiind o varianta de pemfigus foliaceu.

Sunt prezentate cazurile a doi barbati tineri de 23 de ani si respectiv de 34 de ani care au fost internati in sectia Dermatologie a Spitalului Judetean Buzau pentru leziuni eritemato-scuamo-crustoase dispuse pe zonele cu seboree crescuta, la marginea placilor lezionale observandu-se multiple bule flasce.

In ambele cazuri debutul a fost prin leziuni buloase.

Examenul histopatologic efectuat a pus in evidenta bule intramalpighiene precizand inca odata diagnosticul de sindrom Senear-Usher.

Particularitatea ambelor cazuri consta in terapia aplicata: cortizonica - prednison in doze relativ mici 60 mg/zi asociata cu Cefaclorum 1 g/zi la care se adauga tratamentul topic.

Cu aceasta combinatie terapeutica a fost posibila reducerea relativ rapida a dozei de prednison si mentinerea unei doze mici de intretinere fara recidiva leziunilor.

Mentionez ca nu s-a asociat medicatie citostatica evolutia clinica a bolnavilor fiind foarte buna.

2.8. Unele observatii privind tratamentul acrodermatitei enteropatice cu Zinkit 10

V. Patrascu, Clinica Dermatologie Craiova

Acrodermatita enteropatica (Danbolt si Closs) este o afectiune rara, dar severa, a copilului si care se transmite autozomal recesiv. Debuteaza de regula in perioada de sugar, iar tabloul clinic cuprinde: leziuni cutaneo-mucoase (dermita buloeroziva acrala si periorificiala, stomatita, balanita/vulvita, anita, conjunctivita, blefarita), diaree cronica cu sindrom de malabsorbtie, alopecie difuza, onicodistrofii, deficit staturo-ponderal. Reactivitatea imuna scazuta explica piodermizarea constanta si suprainfectia cu Candida albicans a leziunilor cutaneo-mucoase. Bolnavii prezinta valori scazute ale IgA si IgG, scaderea chemotaxiei polinuclearelor si a limfoblastogenezei la stimularea cu fitohemaglutinina. Titrul seric al zincului este scazut. Absorbtia lui intestinala este de 2-3% (normal 25-65%). Carenta de zinc este responsabila de tulburarile de absorbtie intestinala a acizilor grasi esentiali. In ultimii 10 ani am avut in observatie 2 bolnavi cu acrodermatita enteropatica. Un baiat in varsta de 3 ani, cu tablou clinic complet instalat insidios de la 1 an, cel de-al doilea bolnav, un sugar (sex M) de 8 luni, prezenta doar leziuni cutaneo-mucoase, instalate dupa intreruperea alimentatiei la san la 6 luni. Sugarul este in tratament cu Zinkit 10 (1/2 tb/zi). Toleranta este buna, iar tabloul clinic s-a sters dupa 3 luni de tratament. Autorul subliniaza ca terapia de substitutie trebuie instituita precoce si continuata tot restul vietii, fiind necesara adaptarea dozelor de zinc la varsta bolnavului.

2.9. Hirudoid in diverse afectiuni dermatologice

A. Nicolescu*, C. Giurcaneanu, I.A. Nedelcu, V. Nicolescu, Clinica Dermato-Venerologie Colentina * Policlinica Roma

Produsul Hirudoid este un ester al acidului polisulfuric cu mucopolizaharide care a patruns relativ recent si pe piata romaneasca.

Preparatul poate fi utilizat in tratamentul mai multor afectiuni. Din acest motiv am urmarit eficienta produsului in: insuficienta circulatorie venoasa, cicatricile keloide si echimozele post-traumatice sau post-terapie Laser Dye.

Rezultatele au fost evaluate atat subiectiv (aprecierea medicului si a pacientului) cat si obiectiv (echografie si Doppler pentru pacienti cu insuficienta circulatorie venoasa si echografie cutanata) pentru pacientii cu echimoze si cicatrici cheloide.

2.10. Eficienta RX-terapiei in limfoamele si determinarile leucemice cutanate

V. Nicolescu, M. Hatamani, I.A. Nedelcu, Florica Staniceanu, A. Nicolescu*, Dorina Giurcaneanu, V. Clatici-Ciubotaru, C. Giurcaneanu, Clinica Dermato-Venerologie Colentina, Bucuresti * Policlinica Roma, Bucuresti

Plecand de la conceptia ca in tratamentul limfoamelor utanate fara determinari viscerale nu trebuie folosite citostatice am urmarit eficienta razelor RX-terapiei in formele tumorale si infiltrative de limfoame cutanate, in afara sau in paralel cu Re-PUVA.

De asemenea prezentam rezultatele pozitive in tratamentul Roentgen al leucemidelor, cu observarea imbunatatirii formulei leucocitare, chiar in afara chimioterapiei.

Mentionand diverse metode de administrare a iradierii Roentgen, sustinem utilizarea RX-terapiei si in determinarile cutanate ale neoplaziilor sanguine.

2.11. Antidepresivele in terapia afectiunilor cutanate

Liana Manolache, D. Muresan, V. Benea, Irinel Muresanu, Edit Mild, Elena Georgescu, J.D. Diaconu
Clinica Dermatologica "Prof. Dr. Scarlat Longhin" Bucuresti

Introducere. Asocierea frecventa a afectiunilor cutanate cu o importanta componenta psihologica face ca medicatia psihotropa (antidepresive, anxiolitice, neuroleptice) sa constituie un adjuvant important al medicatiei dermatologice conventionale.

Antidepresivele (timoanalepticele) pot avea efecte de redresare a dispozitiei sau psihostimulante. Din clasa reglatoarelor de dispozitie, cele mai utilizate sunt antidepresivele triciclice. Antidepresivele triciclice regleaza statusul emotional blocheaza receptorii din sistemul nervos central (receptorii histaminici H1, H2 si adrenergici a1, a2, b). Unele antidepresive triciclice (doxepin, amitriptilina) au si efecte anxiolitice si antihistaminice. Inhibitorii selectivi ai restocarii serotoninei au efect antiobsesional. Scopul studiului a fost de a aprecia utilitatea antidepresivelor in unele afectiuni dermatologice.

Material si metoda. Studiul a fost realizat pe un lot de 300 de bolnavi cu diverse dermatoze (urticarie cronica-angioedem-150 de cazuri, dermita atopica - 50 cazuri, prurit - 50 cazuri, lichen plan - 15 cazuri, algii postzosteriene - 15 cazuri, glosodinie - 10 cazuri, vulvodinie - 10 cazuri) asociate cu o componenta psihogena importanta. Ca adjuvante ale medicatiei dermatologice au fost utilizate doxepinul si amitriptilina.

Rezultate. Varsta bolnavilor a fost cuprinsa intre 13 si 64 ani. Cei mai multi dintre bolnavi au avut scoruri mari pe scala evenimentelor stresante. In 168 de cazuri (56%) a fost obtinuta remisiunea simptomatologiei, iar in alte 69 de cazuri (23%) o ameliorare importanta.

Concluzii. Rezultatele bune obtinute in studiu reprezinta un argument pentru o utilizare mai frecventa a antidepresivelor in terapia bolilor dermatologice.

2.12. Asocierea PUVA cu calcipotriol topic in vitiligo

Titiana Constantin, C.M. "Copou" Iasi

Studii de fiziopatologie au stabilit o perturbare a metabolismului calciului in vitiligo, precum si prezenta de receptori pentru vitamina D3 pe melanocite.

Tratamentul de asociere PUVA cu calcipotriol poate fi utilizat in conditii de eficienta crescuta, cu scurtarea terapiei cu PUVA in tratamentul pentru vitiligo.

2.13. Macrolidele imunosupresoare in dermatologie

V. Benea, Elisabeta-Otilia Benea, Alice Rusu, M. Florea, Cristina Fratea, Despina Beer, Edit Mild, J.D. Diaconu, Centrul Dermato-Venerologic, Clinica Dermatologica "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Macrolidele imunosupresoare (macrolactamii) reprezinta o noua clasa terapeutica ai carei componenti, obtinuti din diverse tulpini de Streptomyces, se caracterizeaza printr-o puternica actiune imunosupresoare. Mecanismul de actiune este asemanator cu cel al ciclosporinei, inhiband limfocitele T (se leaga de imunofiline - macrofilina 12 - inhiband calcineurina si astfel activarea limfocitelor T).

Cel mai cunoscut din aceasta clasa, tacrolimusul, este utilizat in administrare sistemica pentru prevenirea fenomenului de respingere de grefa. De asemenea, in utilizare sistemica (0,05-2,5 mg/kg/zi) s-a dovedit a fi eficient in dermita atopica, psoriazisul vulgar, pyoderma gangrenosum, alopecia areata etc.; din pacate, frecventa si gravitatea reactiilor adverse (diaree, parestezii, cefalee, insomnie, faringita etc.) depasesc beneficiile obtinute. In administrare topica (0,01-1%) s-a dovedit eficient in dermita atopica si in dermita alrgica de contact. Alte macrolide imunosupresoare aflate in studiu sunt ascomicina si dunaimicina; in administrare topica acestea sunt active si in alte afectiuni cutanate inflamatorii (psoriazis, alopecia areata etc.) Rapamicina (sirolimus), alt macrolid imunosupresor de administrare topica, are alt mecanism de actiune (inhiba proliferarea celulara, respectiv tranzitia de la faza G1 la S) Se pun mari sperante (eficienta crescuta, potential atrofogenetic redus) in utilizarea macrolactamilor in tratamentul afectiunilor cutanate inflamatorii.

2.14. Posibilitati terapeutice in alopeciile neinflamatorii difuze ale scalpului

Anca-Raluca Pistolea, Facultatea de Medicina si Farmacie, Universitatea "Ovidius" Constanta

Din ce in ce mai multi oameni au devenit constienti de importanta aspectului lor, podoaba capilara fiind in centrul atentiei, si se adreseaza specialistului in speranta posibilitatii de a remedia alopecia, fie ea tranzitorie sau definitiva.

Pacientii au adesea o perceptie diferita de cea a dermatologului in ceea ce priveste pierderea parului, ei fiind adesea constienti si chiar preocupati de cea mai imperceptibila si subtila rarire a parului.

Mi-am propus sa trec in revista posibilitatile terapeutice moderne ale alopeciilor neinflamatorii difuze ale scalpului, aceasta categorie clinica fiind frecvent intalnita in practica curenta, incercand sa evaluez atat metodele medicamentoase, cat si dermato-cosmetice existente, tinand cont de etiologia efluviului telogen, varsta si sexul pacientilor.

2.15. Terapia cu Cyclosporina A in dermatologie

Andrea Koreck, V. Feier, Doina Drugarin, Persa Ghitulescu, R. Olariu, Loriana Budiu, Clinica de Dermatologie, Universitatea de Medicina si Farmacie, Timisoara

Terapia afectiunilor dermatologice in a caror patogenie sistemul imun joaca un rol important s-a schimbat radical in ultimii ani. Cyclosporina A este un agent imunosupresor cu actiune selectiva asupra limfocitelor T helper. Actiunea ei se exercita prin inhibarea calcineurinei, o proteinfosfataza citoplasmatica ceea ce duce in final la inhibarea sintezei IL-2. Cyclosporina A intervine astfel in faza precoce de activare a limfocitelor T. Alte efecte ale terapiei constau in diminuarea secretiei unor citokine (IFN-gamma, IL-8, IL-3, IL-4, IL-5), scaderea capacitatii de prezentare a antigenelor de catre celulele Langerhans si monocite/macrofage cat si de scaderea eliberarii mediatorilor specifici din mastocite si bazofile. Afectiunile dermatologice caracterizate printr-un dezechilibru al balantei Th1-Th2, cu preponderenta subsetului Th1 beneficiaza de acest tratament. Tratamentul cu Cyclosporina A este indicat in forme de boala rezistente la terapia conventionala. Indicatiile principale sunt reprezentate de psoriazisul pustulos, eritrodermia din psoriazis, psoriazisul artropatic, pyoderma gangrenosum si dermatita atopica severa.

2.16. Corelatii clinico-imunologice in cazul tratamentului cu Cyclosporina A in pyoderma gangrenosum

 V. Feier, Andrea Koreck*, Persa Ghitulescu, Loriana Budiu, Doina Drugarin*, Clinica de Dermatologie Timisoara, * Disciplina de Imunologie, U.M.F. Timisoara

Prezentam cazul unei bolnave diagnosticate cu pyoderma gangrenosum in 1997. Investigatiile clinice si paraclinice au exclus existenta unei afectiuni asociate. Bolnava a prezentat mai multe recaderi care initial au raspuns la terapia clasica, dar care in cursul evolutiei au devenit tot mai frecvente si mai rezistente la terapia aplicata. In noiembrie 2000 reducerea treptata a dozei de prednison a fost urmata de reaparitia mai multor leziuni situate la nivelul membrului inferior, care in evolutie au cuprins intreaga treime inferioara a gambei. Investigatiile imunologice au relevat expresia corecta a receptorului IL-2 pe limfocitele T din sangele periferic, nivele serice crescute de citokine de tip Th1 (IL-2, IFN-g), citokine proinflamatorii (IL-1, IL-6) si PMN-elastaza. Afost instituit tratament cu Cyclosporina A 5 mg/kg/zi care a fost administrat 6 saptamani. Evolutia initiala a leziunilor a fost favorabila spre epitelizare.

Dupa patru saptamani de tratament noi leziuni si-au facut aparitia la nivelul halucelui si a membrelor superioare. Analizele imunologice au relevat scaderea semnificativa a nivelului seric al IL-2 si scaderea expresiei receptorului sau pe limfocitele T dar o crestere semnificativa a OMN-elastazei serice.

Tratamentul cu Cyclosporina A fost intrerupt fiind introdusa o terapie cu prednison, imuran si colchicina, sub care evolutia leziunilor a fost favorabila.

Datele prezentate sustin rolul principal al neutrofilelor activate in patogenia afectiunii si justifica incadrarea in grupul dermatozelor neutrofilice.

 

3

3.1. Evaluarea schemelor terapeutice ale Centrului Dermato-venerologic pentru sifilisul recent

D. Muresan, J.D. Diaconu, Maria-Elena Petrescu, V. Benea, M. Popescu, Florica Brailescu, M. Florea, Alice Rusu, Centrul Dermato-venerologic, Clinica Dermatologica "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Obiectiv. Evaluarea eficacitatii clinice si serologice a noilor scheme terapeutice pentru sifilisul recent la imunocompetenti elaborate de Centrul Dermato-venerologic Bucuresti.

Material si metoda. Studiul, initiat in anul 1989, a fost realizat pe un lot de 750 de bolnavi cu sifilis recent (contacti - 120 de cazuri, sifilis primar sero-negativ - 37 de cazuri, sifilis primar sero-pozitiv - 203 cazuri, sifilis secundar - 160 de cazuri si sifilis latent recent - 230 de cazuri). Bolnavii au fost tratati cu benzatin-penicilina G, 2 400 000 UI i.m. pe priza (cate 1 200 000 UI in fiecare fesa), 2-5 prize (in functie de stadiul evolutiv) la interval de 4-5 zile (interval stabilit pe baza studierii nivelurilor penicilinemiei). S-au urmarit toleranta tratamentului, eventualele reactii adverse si remiterea manifestarilor clinice; controalele clinic si serologic au fost efectuate timp de cel putin 2 ani.

Rezultate. Varsta bolnavilor a fost cuprinsa intre 16 si 66 de ani (varsta medie de 27,4 ani). Manifestarile clinice s-au remis in cursul tratamentului. Reactii alergice, minore (eruptii urticariene), au fost intalnite la 3% dintre bolnavii inclusi in studiu, iar reactia Herxh

Tumori maligne cutanate 1

1. Investigarea citokinelor (CK7, CK8, CK18, CK19) în epiteliom bazocelular si spinocelular

2. Sinteza gangliozidelor O-acetilate: expresie a malignizarii celulelor epidermale umane

3. Cancerele pielii în judetul Giurgiu, corelatii clinico-histopatologice

4. Perspective ale depistarii precoce a melanomului malign

5. Treatment of Metastatic Melanoma

6. Approach to Melanoma Follow-up of patients with Primary Cutaneous Melanoma

7. Melanomul malign – incidenta crescuta si noi localizari

8. Actualitati terapeutice in limfoamele cutanate cu celule T

9. Metastaze cutanate ale neoplaziilor viscerale

10. Tumori angiomatoase ale membrelor inferioare si superioare

11. Sarcomul Kaposi variantele clinice, aspecte epidemiologice si terapeutice noi

12. Riscul carcinogenic sistemic al fotochimioterapiei

13. Analize computerizate ale amprentei genetice ale unui pacient pentru individualizarea tratamentului neoplaziilor

14. Elemente de diagnostic pozitiv si diferential in limfoamele cutanate primitive – consideratii histopatologice

15. Rolul investigatiilor morfologice clasice si moderne in evaluarea limfoamelor cutanate primitive

 

1. Investigarea citokinelor (CK7, CK8, CK18, CK19) în epiteliom bazocelular si spinocelular

M. Alecu, Carmen Ardeleanu*, Gabriela Coman, V. Gradina; Centrul Dermato-Venerologic, Bucuresti, * Institutul V. Babes, Bucuresti

Citokinele sunt filamente citoplasmatice care se gasesc in celulele epiteliale fiind formate prin polimerizarea unor subunitati proteice (keratina).

Exista aproximativ 20 de tipuri de citokeratina fiecare celula putand forma mai multe tipuri. Straturile pielii exprima seturi diverse de citokeratine. Celulele pielii in activitatea de proliferare exprima seturi caracteristice de citokeratine.

In studiul nostru am investigat un numar de 12 pacienti, 6 cu epiteliom bazocelular (BCC) si 6 cu epiteliom spinocelular (SCC), cu varsta cuprinsa intre 58 si 76 ani. Investigatia a cuprins evidentierea citokeratinelor in situ, cu ajutorul anticorpilor monoclonali, prin imunofluorescenta pe preparate histologice. S-a investigat prezenta citokeratinelor 7, 8, 18, 19 si a markerului epitelial BrEP4 (prin aceeasi metoda). Rezultatele au fost urmatoarele:

  • -          citokeratina 7 pozitiva in toate cazurile de SCC si negativa in BCC;
  • -          citokeratinele 8 si 18 pozitive in 2 cazuri de SCC;
  • -          citokeratina 19, pozitiva zonal in un caz de BCC si pozitiva (slab) in 2 cazuri SCC;
  • -          markerul BrEP4 pozitiv in toate cazurile BCC si nici un caz SCC.

Evidentierea citokeratinelor este utila atat in diagnosticul histologic cat in special in situatiile cand diagnosticul este incert si trebuie stabilit tipul de proliferare (malign sau benign) pentru a putea fixa conduita terapeutica adecvata.

 

2. Sinteza gangliozidelor O-acetilate: expresie a malignizarii celulelor epidermale umane

Ilinca Nicolae, D. Miscalencu*, J.D. Diaconu; Centrul Dermato-Venerologic, Serban Voda, Bucuresti, * Facultatea de Biologie, Splaiul Independentei , Bucuresti

Obiectivul lucrarii: studiul modificarilor celulare ale glicosfingolipidelor in cancerul epitelial cutanat.

Materiale. Metode: glicosfingolipidele au fost extrase din carcinoame cutanate (spinocelulare si bazocelulare) si epiderm uman folosind metoda Folch. Analiza gangliozidelor individuale s-a facut prin metode cromatografice si identificare cu rezorcinol (Svennerholm).

Rezultate: diferentele moleculare esentiale intre membranele carcinoamelor cutanate si membranele celulelor epidermale sunt reprezentate de:

  • -          cresterea sintezei de gangliozide. In proliferarile neoplazice ale keratinocitelor se sintetizeaza o cantitate mai mare de gligosfingolipide (GM3, GM2, GD3, O-Acetil-GD3) comparativ cu celulele normale (GM3, GM2, GD3). Epitelioamele spino- si bazocelulare contin de 2-3 ori mai mult acid sialic gangliozidic fata de epidermul normal;
  • -          modificari ale echipamentelor enzimatice de membrana exprimate prin alterarea raporturilor de gangliozide. Transformarea maligna a keratinocitelor este asociata cu cresterea raportului GM2/GM3, ceea ce sugereaza o activare a N-acetil-galactozaminil-transferazei in leziunile neoplazice;
  • -          achizitionarea unor neoantigene specific tumorale O-Acetil-GD3 este selectiv exprimat pe membranele celulelor epidermale transformate malign. Functiile acestor structuri nu sunt pe deplin cunoscute.

 

3. Cancerele pielii în judetul Giurgiu, corelatii clinico-histopatologice

Gabriela Florescu; Spitalul Judetean Giurgiu

Studiul s-a bazat pe observatia ca multi pacienti care s-au adresat cabinetului de dermatologie prezentau leziuni ale pielii care sugerau o leziune cutanata maligna. Astfel s-a pus diagnosticul clinic de epiteliom bazo sau spinocelular in 42 de cazuri, recoltandu-se piesa operatorie pentru examenul histopatologic. Dintre cazurile de mai sus s-au confirmat 30 de cazuri dintre care 22 carcinoame bazocelulare si 8 spinocelulare, reaprtitia pe sexe a fost 17 barbati si 13 femei, iar cea geografica 17 au fost din mediul rural si 13 din urban. Concluzii: cancerele pielii reprezinta un fragment important in patologia dermatologica si in cadrul acestui studiu s-a confirmat rolul etiopatogenic determinant al expunerii prelungite si fara fotoprotectie la radiatiile U.V., majoritatea pacientilor fiind, agricultori in zona de sud a tarii cu potential mare de insorire.

 

4. Perspective ale depistarii precoce a melanomului malign

Mihaela Popescu, J.D. Diaconu, Monica Costescu, Simona-Roxana Georgescu, R. Mihaescu, M. Florea, V. Benea; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Melanomul malign este una dintre cele mai agresive tumori maligne. El se dezvolta prin proliferarea atipica a melanocitelor sau a celulelor nevice si isi poate avea originea pe un tegument aparent sanatos sau poate sa apara prin transformarea maligna a unei leziuni precanceroase (nev nevocelular jonctional, lentigo malign sau mai rar nev dermic sau nev albastru).

Depistarea precoce a melanomului malign sau, ideal, a leziunilor precanceroase pe cale sa se transforme, reprezinta un obiectiv important al cercetarilor dermatologice, asigurand ameliorarea semnificativa a prognosticului acestei afectiuni.

Diagnosticul pozitiv clinic poate fi insa foarte dificil in fazele initiale ale bolii. De aceea, utilizarea unor metode de investigatie paraclinica, poate fi utila.

Astfel, microscopia suprafetei cutanate (dermatoscopia, dermoscopia, microscopia de epiluminiscenta) s-a dovedit a fi utila pentru diagnosticul leziunilor pigmentare, permitand depistarea precoce a melanomului malign, exceptie facand formele amelanotice.

 

5. Treatment of Metastatic Melanoma

Jürgen C. Becker; Department of Dermatology, University of Würzburg, Germany

Despite a major effort in clinical research scrutinizing various treatment regimens for patients suffering from metastatic melanoma the prognosis for these patients still remains dull. The tested treatment options ranged from monochemotherapy, polychemotherapeutic approaches including highly toxic regimens requiring autologous bone marrow rescue, immunomodulatory therapies, e.g., defined cytokines such as interferon alpha and interleukin 2 as well as vaccination therapy with dendritic cells or genetically modified tumor cells, and biochemotherapy. Although immuno-modulatory approaches are currently regarded as the most promising, to date no improved overall survival could be achieved by any of these measures especially if tested in large multicenter trials. Thus, the quest for an effective therapy is still open; recently, new strategies such inhibition of angiogenisis.

 

6. Approach to Melanoma Follow-up of patients with Primary Cutaneous Melanoma

Gina M Kavanagh, for and on behalf of the Scottish Melanoma Group; University Departments of Dermatology, Surgery, Plastic Surgery, and Pathology, The University Department of Dermatology, Edinburgh, UK

Objectives - To determine the benefits of five year follow-up patients whose primary cutaneous melanoma had been excised during the last 15 years, and to devise an "evidence-based" review protocol. Design - Analysis of the Scottish Melanoma Group detabase for South East Scotland and review of the casenotes of patients with recurrent disease. A questionnaire was used to assess changes in behaviour which followed removal of the tumour.

Subjects - 1568 patients with stage I cutaneous melanoma, with emphasis on 156 who developed a recurrence (including 24 with a recurrence developing after 5 disease free years), 32 who had a second primary melanoma, and 97 who had an in-situ melanoma, excluding lentigo maligna.

Results - Between 1979 and 1994, 295 of 1568 patients (19%) developed recurrent disease. The yearly recurrence rate for patients after excision of their invasive melanoma, decreased from year 1 to years 6-10 inclusive as follows; 0.01 mm-0.99 mm thick, 1.2% to 0.3; 1.0 mm-3.5 mm thick, 6.3% to 1.5%; > 3.5 mm thick, 32% to 3.5%. Overall, 80% of recurrences occurred within 3 years. A small but significant proportion of patients, alive and disease-free 5 and 10 years after initial surgery, went on to develop recurrences (8% and 5.8% respectively). In-situ melanomas did not recur. An analysis of 156 casenotes of patients with recurrent disease indicated that almost half (47%) of the recurrences had first been noted by the patient were still under review when their recurrences were detected, and 102 (65%) had been seen within the previous 3 months. Questionnaires were completed by 120 patients attending the melanoma follow up clinic and showed they were likely to protect their skin from the sun, and to examine their own moles effectively after excision of their melanoma.

Conclusions - Folow-up of patents with Stage 1 invasive cutaneous melanoma is beneficial. It is recommended that all those with invasive lesions be reviewed 3 monthly for the first 3 years. Thereafter those with lesions less than 1.00 mm thick can be discharged, but those with lesions thicker than 1.0 mm should be reviewed yearly for a further 2 years. Surveillance after 5 years is hard to justify, unless there are special factors which increase the risk of recurrent melanoma.

 

7. Melanomul malign – incidenta crescuta si noi localizari

C. Solovan, Alina Condor; Clinica Universitara Dermato-Venerice Timisoara

Incidenta melanomului malign continua sa creasca cu o rata mai mare decat orice alta forma de cancer uman. Referatul prezinta cazurile a 200 de pacienti, care au fost sub observatia noastra in perioada 1992-2000, avand leziuni pigmentate.

Leziunile au fost excizate si s-a efectuat biopsia (coloratie cu hematoxilin-eozina). Rezultatele biopsei au aratat 166 nevi nevocelulari, unii dintre ei prezentand semne de iritatie si reactie inflamatorie, iar altii doar cuiburi de celule nevice (excizia profilactica in sindromul nevilor displazici).

Celelalte 34 de cazuri au fost de melanom propriu-zis, cu urmatoarea distributie pe ani: 1 caz in 1993, 1 caz in 1994, 10 cazuri in 1996, 2 cazuri in 1997, 7 cazuri in 1998, 5 cazuri in 1999 si 8 cazuri in 2000. In ceea ce priveste localizarea, 9 cazuri - pe membre (in 3 cazuri a fost implicat patul unghial si unghia), 24 cazuri - pe trunchi, 1 caz - pe fata.

Din punct de vedere histopatologic, 32 de cazuri au fost melanoame maligne (nivelul de invazie Clark gradul III-IV, in 90% din cazuri), un caz a evoluat in melanoza Dubreuilh, dar nu la nivelul fetei, ci pe bratul stang si un caz a fost de melanom juvenil malign Allen-Spitz.

Rezultatele arata o crestere a numarului de noi cazuri de melanom malign, cu varfuri de incidenta in anumiti ani, din perioada mai sus mentionata.

Se constata o crestere a adresarii pacientilor la medic, reflectata prin numarul mare al exciziilor nevilor nevocelulari iritati sau traumatizati, precum si al exciziilor profilactice in unele cazuri de sindrom al nevilor displazici.

 

8. Actualitati terapeutice in limfoamele cutanate cu celule T

F. Romanescu, Amalia Chiurtu, Simona Ianosi, I. Florea, Daniela Neagoe*, I. Tolea, D. Toma; Clinica de Dermatologie, * Clinica Medicala I, Craiova

Limfoamele cutanate cu celule T cuprind un grup heterogen de afectiuni care au comun diferite manifestari cutanate aparute in forma proliferarii limfocitelor T pe de o parte in organele limfoide si pe de alta parte in tesuturi limfoide, inclusiv tegument. Ele continua sa ridice numeroase probleme atat in ceea ce priveste diagnosticul cat si atitudinea terapeutica.

Autorii referindu-se la doua cazuri clinice spitalizate in Clinica de Dermatologie, Craiova, aduc in discutie posibilitatile terapeutice in functie de forma clinica si stadiul evolutiv de LCCT. In literatura de specialitate, pe langa tratamentul cunoscut deja (PUVA, chimioterapie, radioterapie, topice cu meclorethamina), sunt citate la ora actuala rezultate favorabile obtinute prin folosirea retinoizilor de ultima generatie. Tagretin-retinoid cu actiune pe receptorii RXR inducand astfel apoptoza celulelor, s-au dovedit eficienti in formele rezistente la alte terapii, inregistrandu-se remisii de lunga durata in 50-60% din cazuri. Alaturi de acestia, si-au dovedit eficacitatea antibioticele, dermatocorticoizii, IFNa si g, la ora actuala studiile indreptandu-se spre tratamentul cu interleukine si toxine cu actiune tintita pe limfocitele T.

 

9. Metastaze cutanate ale neoplaziilor viscerale

Dana Maier, Miruna Chelemen, Anca Teodorescu, A. Ganea-Sauteanu, Maria Grigore, P. Vulcan; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Neoplaziile viscerale pot determina metastaze cutanate. Cele mai frecvente metastaze sunt intalnite in cazul neoplaziilor mamare. Neoplasmul pulmonar poate determina metastaze cutanate la distanta. De asemenea pot aparea metastaze cutanate la cancerele gastrice, duodenale, uterine, prostatice, tiroidiene. Prezentam doua cazuri mai deosebite de metastaze, unul dupa un cancer mamar operat, altul dupa un cancer pulmonar.

Cazul I: O pacienta de 64 ani, operata in 1992 de cancer mamar, a observat aparitia de 1 an a unor leziuni in pielea capului, indurate, care au crescut in dimensiuni, ajungand la un diametru de 3 cm. La examenul clinic se constata doua placi (frontala, parieto-temporala) cu diametre de 2 si 3 cm, rosii, alopecice, reliefate cu 0,5 cm, foarte dure la palpare. Examenul anatomopatologic arata placi proliferative de celule glandulare mamare, strangulate de un tesut fibros. Se evidentiaza deci o metastaza sclerodermiforma (skir) a unui neoplasm mamar. Cazul este deosebit prin faptul ca metastazele s-au dezvoltat dupa 9 ani de la operatie.

Cazul II: Un pacient (nationalitate turca) care a observat cu 45 zile inainte aparitia pe partea superioara a bratului drept si in regiunea scapulohumerala a numeroase formatiuni nodulare, cu pielea de suprafata normala. Pacientul prezenta o tuse marcata si oboseala. I s-a facut o radiografie pulmonara si s-a descoperit o tumora hilara.

Examenul anatomopatologic a aratat plaje de celule mari tumorale interesand tot dermul. Diagnostic: metastaza a unui cancer pulmonar.

 

10. Tumori angiomatoase ale membrelor inferioare si superioare

P. Vulcan; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

 

11. Sarcomul Kaposi variantele clinice, aspecte epidemiologice si terapeutice noi

Simona-Roxana Georgescu, V. Benea, Monica Costescu, Mihaela Popescu, Mihaela Tovaru, D. Motoescu, J.D. Diaconu Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

In 1872, Moritz Kaposi, un dermatolog ungur, descrie cinci cazuri de sarcomatoza cutanata hiperpigmentara si idiopatica. Ulterior, noi cercetari delimiteaza patru variante clinice de sarcom Kaposi, identice din punct de vedere histoatologic, dar care se dezvolta la populatii specifice si au localizare si evolutie diferita: sarcomul Kaposi clasic, sarcomul Kaposi endermic, forma asociata transplantului de organe sau imunosupresiei si sarcomul Kaposi epidermic sau asociat SIDA.

Aceste variante reprezinta manifestari diferite ale aceluiasi proces patologic, puse in lumina de descoperirile recente privind patogeneza virala a sarcomului Kaposi - implicarea herpes-virusului uman 8 sau KSHV (Kaposi's sarcoma-associated herpes virus).

Peste 95% dintre leziunile specifice de sarcom Kaposi, indiferent de sursa sau vrianta clinica s-au dovedit infectate cu KSHV; prezenta virusului este factorul primar si necesar in dezvoltarea bolii, la care se adauga imunodepresia gazdei, cofactor important privind expresia clinica a afectiunii.

Lucrarea descrie o serie de aspecte epidemiologice ale infectiei cu KSHV, terapia moderna pentru fiecare varianta clinica de sarcom Kaposi incluzand cateva metode terapeutice experimentale, precum si metodele de preventie ale bolii, care, vizeaza doua categorii de bolnavi cu risc crescut de a dezvolta sarcom Kaposi: candidati la transplant KSHV-pozitivi si pacienti HIV-pozitivi si seropozitivi KSHV.

 

12. Riscul carcinogenic sistemic al fotochimioterapiei

I. Toropoc, I. Nedelcu; Clinica de Dermatologie, Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central Bucuresti

Este admis ca fotochimioterapia (PUVA) poate determina o crestere a riscului de aparitie a unor carcinoame cutanate, dependent de doza de iradiere cumulativa si numarul total de expuneri. Unii autori au sugerat ca PUVA poate creste riscul aparitiei unor cancere extracutanate sau limfoame/leucemii.

Este admis ca fotochimioterapia (PUVA) poate determina o crestere a riscului de aparitie a unor carcinoame cutanate, dependent de doza de iradiere cumulativa si numarul total de expuneri. Unii autori au sugerat ca PUVA poate creste riscul aparitiei unor cancere extracutanate sau limfoame/leucemii. Material si metoda. Am investigat incidenta cancerelor extracutanate in randul celor 739 pacienti cu psoriazis care au efectuat 1 sau mai multe cure PUVA, singura sau in diverse asocieri (dermatocorticoizi, retinoizi aromatici, acid salicilic, Methotrexat) in Clinica de Dermatologie a Spitalului Clinic de Urgenta Militar Central Bucuresti in perioada 1980-1999. Pacientii au fost impartiti in 3 grupuri: grupul I, considerat cu risc carcinogenic crescut (> 200 expuneri), grupul II, considerat cu risc carcinogenic mediu (150-200 expuneri) si grupul III, cu risc carcinogenic scazut (< 150 expuneri). Am depistat o singura pacienta cu carcinom mamar (confirmat histopatologic) din grupul cu risc carcinogenic crescut care, pana in momentul depistarii tumorii mamare (1999), a efectuat 10 cure PUVA insumand 256 expuneri (doza energetica cumulativa 457 J/cm2). Pacienta nu a efectuat tratament cu retnoizi aromatici, imunosupresive, arsenic, gudroane, radiatii ionizate iar fototerapie cu UVB cu spectru larg efectuat umai in 1999 (20 expuneri, doza energetica totla 5,51j/cm2).

Concluzii. Concordant cu datele din literatura de specialitate, studiul nostru nu sustine ipoteza potrivit careia PUVA poate determina o crestere a riscului aparitiei unor cancere extracutanate. Nu am intalnit o asociere semnificativa intre un nivel ridicat de expunere la PUVA si aparitia unor cancere extracutanate. asocierea retinoizilor aromatici la fotochimiterapie (Re-PUVA), tehnica utilizata frecvent in clinica, poate reduce acest risc ipotetic datorita efectului anticarcinogen cunoscut al retinoizilor.

 

13. Analize computerizate ale amprentei genetice ale unui pacient pentru individualizarea tratamentului neoplaziilor

Titiana Constantin; C.M. "Copou", Iasi

Nu TEC si IBM au combinat tehnologia pentru a crea Genesys SI, o noua generatie de sistem informational, capabil sa depoziteze si sa analizeze datele clinice si genetice ale pacientului. Determinand amprenta genetica a formei de cancer a unui pacient, medicii vor putea selecta tratamentul specific si individualizat pentru pacientul respectiv.

14. Elemente de diagnostic pozitiv si diferential in limfoamele cutanate primitive – consideratii histopatologice

Irina-Draga Caruntu, Veronica Mardari*, Tatiana Taranu*, Alina Floarea-Strat, Gioconda Dobrescu; U.M.F. "Gr. T. Popa" Iasi, Disciplina de Histologie, * Spitalul Universitar C.F. Iasi

Localizarea limfoproliferarilor maligne la nivel cutanat are ca substrat particularitatile histologicesi imunologice ale pielii. In acest tip de patologie, diagnosticul trebuie sa integreze evaluarea realizata clinic/dermatologic cu aspectele morfologice ale leziunilor.

Prin prisma experientei personale, lucrarea prezinta, pentru principalele tipuri de limfoame cutanate primitive:

  • -          trasaturile histologice si fenotipice ale populatiilor celulare tumorale;
  • -          criteriile histologice si fenotipice ale populatiilor celulare tumorale;
  • -          aspectele asociate, complementare, cu specificitate relativa.

Elementele histopatologice de diagnostic diferentiale - cu pseudolimfoamele, cu leucemidele , cu alte atingeri cutanate asemanatoare clinic sau in relatie cu limfoamele cutanate.

 

15. Rolul investigatiilor morfologice clasice si moderne in evaluarea limfoamelor cutanate primitive

Veronica Mardari, Irina-Draga Caruntu*, Tatiana Taranu, Alina Floarea-Strat*, Gioconda Dobrescu*; Spitalul Universitar C.F. Iasi, * U.M.F. "Gr. T. Popa" Iasi, Disciplina de Histologie

Limfoamele cutanate primitive, incadrate in categoria limfoamelor extraganglionare, reprezinta afectiuni relativ rare in ansamblul patologiei dermatologice. Din punct de vedere clinic, aspectul leziunilor este polimorf si uneori nesugestiv. In acest context, examenul histopatologic are o importana indubitabila. Investigarea morfologica comporta analiza sectiunilor obtinute prin prelucrarea biopsiei cutanate in: a) coloratia de rutina H.E.; b) coloratii speciale tricom Szekelly, PAS, impregnare argentica; c) coloratia imunohistochimica. Utilizarea metodologiei clasice de colorare permite evaluarea tipului de infiltrat si a caracteristicilor celulare. Coloratia imunohistochimica, rezultat al achizitiilor recente din sfera imunologiei, face posibila evidentierea markerilor de membrana celulara specifici limfocitelor si, implicit, identificarea subclaselor B sau T.

Tumori maligne cutanate 2

1. Epiteliomatoza bazocelulara difuza a trunchiului

2. Papuloza bowenoida tumorala a regiunilor inghino-scrotale

3. Epiteliomatoza multipla familiala

4. Carcinom spinocelular dezvoltat pe boala Bowen dupa 30 de ani de evolutie

5. Eritroplazia Queyrat multicentrica

6. Melanoame multiple într-un caz de BK Mole Syndrome

7. Metastaze cutanate multiple de melanom malign

8. Liposarcom

9. Paniculita nodulara acuta febrila într-un caz de leucemie cu celule paroase

10. Limfom cutanat cu celule T la doi copii infectati cu HTVL-1

11. Limfom cutanat în stadiul III cu evolutie favorabila sub tratament dermatologic

12. Boala Hodgkin cu celularitate mixta, stadiul III A (1998), cu determinari cutanate de tip vasculitic-like 
13. Fibro-histiocitomul malign

14. Acanthosis nigricans malign

 

1. Epiteliomatoza bazocelulara difuza a trunchiului

M. Barsan, A. Ganea-Sauteanu, Alice Rusu, Larisa Paluta, R. Vrajitoru, Maria Grigore, P. Vulcan; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Leziunile epiteliomatoase bazo-celulare ale trunchiului pot aparea cel mai adesea sub forma de epitelioame pagetoide. Pe aceste formatii care se prezinta cu placi de diverse dimensiuni se pot dezvolta veritabile tumori exofitice. In general aceste leziuni sunt unice sau putine la numar. Cauza aparitiei este greu de precizat. Evolutia este indelungata ani si zeci de ani. Recent s-a prezentat la spital o pacienta cu leziuni multiple interesand toracele posterior si peretele abdominal. Primele leziuni au aparut cu peste 20 de ani inainte si ele s-au prezentat cu placi de 1-2 cm pentru care sau aplicat azot lichid (crioterapie).

Bolnava insa a renuntat la aceasta terapie si a lasat ca leziunile sa evolueze si sa formeze placarde mari. La prezentarea noua pe peretele abdominal si in regiunea pubiana se prezinta 3 placarde de forma neregulata sau policiclica de marimea de la 3 la 5 cm diametrul prezentand la periferie mici perle pigmentare. La flancul drept prezinta doua tumori exofotice cat o nuca de culoare bruna. O astfel de tumora prezinta si pe flancul stang. Paravertebral pornind de la vertebra 4 pana in regiunea lombara si sacrata prezinta numeroase placi (peste 30) de 0,8-1 cm diametru unele acoperite de cruste negricioase.

Cauza aparitiei acestor leziuni nu am putut-o preciza. Am emis ipoteza unui arsenicism (bolnava a urmat o terapie arsenobenzolica cu 3 ani inainte).

Bolnava s-a expus la soare si nici nu a facut radioterapie sau ultraviolete.

Tratamentul efectuat: excizia chirurgicala a leziunilor tumorale, in rest crioterapie.

 

2. Papuloza bowenoida tumorala a regiunilor inghino-scrotale

Victoria Balasoiu, Maria Elena Petrescu, P. Vulcan; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Papuloza bowenoida este recunoscuta ca prezentandu-se in regiunea peniana sau vulvara sub forma de placi brune, in structura lor observandu-se celule epiteliale inmugurite, displazie celulara si unele atipii celulare.

In mod obisnuit leziunile pot fi multiple asemanandu-se bine cu vegetatii sau veruci.

Un caz deosebit este acela al unui bolnav in varsta de 68 de ani care a observat cu 4 ani in urma leziuni papuloase cu diametrul de 0,3-0,5 cm situate bilateral in plicile inghino-crurale.

Ulterior in regiunile respective s-au constituit 2 formatiuni tumorale elipsoidale cu suprafata umeda, cu lungimea de 5 cm si relief de 1,5 cm. Leziunile sunt exofitice nu infiltreaza tesuturile subjacente. Nu se observa hiperplazie ganglionara.

 

3. Epiteliomatoza multipla familiala

Mihaela Popescu, Monica Costescu, A. Ganea-Sauteanu, J.D. Diaconu, P. Vulcan; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Localizarea cea mai frecventa a epitelioamelor este fata. Leziuni epiteliomatoase pe trunchi sunt mult mai rare si de obicei iau aspectul pagetoid. Ele apar de cele mai multe ori ca leziuni unice. Cazurile cu leziuni epiteliomatoase multiple pun problema si a unei nevomatoze bazocelulare.

Cazul pe care-l prezentam este al unui barbat de 49 ani care a fost trimis in clinica pentru numeroase leziuni la nivelul trunchiului. De peste 10 ani i-au aparut pe trunchi si pe brate leziuni tumorale care au ajuns la dimensiunea unei nuci, unele din ele pigmentare. In regiunea pectorala stanga prezinta un placard circinat cu un diametru de 10 cm, presarat cu tumorete pigmentare de 1,5 cm diametru, reliefate cu 0,5 cm, nedureroase.

Examenul anatomopatologic a aratat un epiteliom bazocelular pigmentar. Pe toracele posterior se constata 4 formatiuni tumorale, doua din ele pigmentare, cu dimensiunea unor boabe de porumb. Pe ambele brate prezinta de asemenea alte formatiuni tumorale.

Placardul pectoral a fost tratat prin chiuretare dupa care s-a aplicat radioterapie.

In familie tatal si doua surori prezinta acelasi tipuri de tumori.

 

4. Carcinom spinocelular dezvoltat pe boala Bowen dupa 30 de ani de evolutie

I.A. Nedelcu, V. Nicolescu, S. Costinean, Alexandra Oprisan, A. Nicolescu*, C. Giurcaneanu; Clinica I Dermato-Venerologie Colentina, * Policlinica Roma, Bucuresti

Lucrarea prezinta cazul unei paciente in varsta de 75 de ani care dezvoltase de circa 30 de ani o placa verucoasa pe coapsa dreapta.

Pe aceasta leziune a dezvoltat in decurs de circa 6 luni o tumora ce crestea continuu si s-a suprainfectat in ultima luna.

Dupa confirmarea histopatologica a diagnosticului s-a aplicat Rx.-terapie cu remisia totala a leziunilor

In final se discuta problemele de diagnostic diferential si de etiopatogenie a bolii.

 

5. Eritroplazia Queyrat multicentrica

J.D. Diaconu, Roxana Dumitrescu, Dana Rose Maria Dragan, Florica Chiotan, Rodica Trifu; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Eritroplazia Queyrat, echivalent pe mucoase al bolii Bowen, se caracterizeaza prin placi eritematoase, bine delimitate, ce pot deveni hiperkeratozice, de obicei unice, rareori multiple.

Prezentam cazul unui bolnav in varsta de 62 ani trimis in spital cu diagnosticul de condilomatoza genitala in spatele unei fimoze congenitale. Bolnavul prezinta leziuni multiple pe gland, santul balono-preputial si fata interioara a preputului. Ex. histopatologic a confirmat suspiciunea noastra de eritroplazie Queyrat. S-a facut excizia chirurgicala a preputului urmata de cauterizarea electrica a leziunilor. Revine dupa 10 luni cu leziuni recidivate, la una din ele ex. histopatologic surprinzand revizia epiteliomului spinocelular.

 

6. Melanoame multiple într-un caz de BK Mole Syndrome

J.D. Diaconu, Roxana Dumitrescu, Dana Rose Maria Dragan, Florica Chiotan, Rodica Trifu; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Prezentam cazul pacientului S.G. de 43 de ani care se interneaza cu doua tumori: suprascapular stg. si laterocervical stg. dezvoltate de aproximativ 8 luni pe leziuni pigmentare preexistente.

Cu 15 ani in urma a fost operat la nivelul regiunii subclaviculare drepte pentru o tumora dezvoltata pe o leziune preexistenta si diagnosticata melanom malign.

S-a efectuat excizia chirurgicala si examenul H.P. confirma diagnosticul de melanom la ambele tumori.

Bolnavul prezinta nevi displazici diseminati pe torace. Unul din copiii pacientului are leziuni nevice displazice. Mama pacientului prezinta sindromul nevilor displazici.

Se discuta posibilitate unui BK mole syndrome.

 

7. Metastaze cutanate multiple de melanom malign

Doina Tabacila, H. Nik, Magdalena Gavrila, Marcela Andronic, Mariana Costache, P. Trifu, D. Forsea; Clinica I Dermatologie, Spitalul "Colentina", Bucuresti

Melanomul malign este una dintre cele mai imprevizibile tumori maligne din punct de vedere evolutiv. Metastazele survin precoce si sunt realizate pe toate caile de diseminare neoplazica cunoscute (limfatica, hematogena, teci nervoase, contiguitate s.a.). Metastazele cutanate la distanta de tumora primara sunt relativ rare. Prognosticul acestora este interpretat diferit, parand mai putin defavorabil decat cel al determinarilor metastatice viscerale. Tratamentul citostatic polichimioterapic este de obicei inoperant in aceste situatii.

Autorii prezinta cazul unei paciente de 54 de ani cu melanom malign extensiv in suprafata si nodul de crestere verticala ulcerat, situat la nivelul toracelui posterior stang, care a dezvoltat multiple (peste 60) metastaze cutanate dermice diseminate hematogen si o leziune melanica la nivel conjunctival stang, fara alta afectare viscerala evidentiabila prin investigatiile de extensie efectuate.

Sunt trecute in revista mecanismele implicate in procesul metastatic.

 

8. Liposarcom

Dana Maier, Mihaela Popescu, J.D. Diaconu, P. Vulcan; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Sarcoamele cutanate sunt tumori maligne pornite de la tesutul mezenchimatos si derivatele sale. Clinic, ele apar ca tumori de culoare rosietica, de consistenta dura sau moale, dupa se constituie pe tesuturile conjunctive (fibrosarcoame adevarate, dermatofibrosarcom Darier-Ferand, histocitosarcoame, leiomiosarcoame, sau rabdomiosarcoame si in sfarsit, liposarcoame sau sarcoame lipoblastice). Oricare ar fi provenienta lor, numai examenul histopatologic le poate lamuri. Astfel, in cazul pe care-l prezentam, s-a putut constata ca tumora considerata melanom nu era altceva decat un sarcom.

Prezentam cazul unei bolnave in varsta de 59 ani, care prezenta o mica tumoreta la nivelul gambei stangi, aparuta in urma cu 2 ani si care a crescut lent in dimensiuni. Examenul histologic al tumorii a pus in evidenta mase de celule mari, inegale, in a caror citoplasma se pot evidentia lacune rotunde bine delimitate. Se observa numeroase atipii celulare. Diagnosticul histologic stabilit a fost liposarcom pleomorfic (tumoare greu de deosebit de unele melanoame cu celule clare).

Tratament: excizie larga cu sutura urmata de grefe insulare pentru a acoperi lipsa de substanta datorata volumului mare al tumorii.

 

9. Paniculita nodulara acuta febrila într-un caz de leucemie cu celule paroase

J.D. Diaconu, Dana Rose Maria Dragan, Roxana Dumitrescu, Delia Constantinescu, Rodica Trifu; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Paniculitele sunt afectiuni in care procesul patologic inflamator se petrece la nivelul hipodermului. Se face clasificarea paniculitelor dupa Fitzpatrick.

Prezentam cazul unei femei P.A. de 52 de ani care dupa 5 luni acuza o eruptie subintranta de leziuni nodulare predominant hipodermice la nivelul membrelor. Internata pentru aceste leziuni insotite de febra intr-o clinica bucuresteana, impreuna cu Institutul de Pneumoftiziologie in urma investigatiilor se stabileste dg. de eritem nodos bacilar si se instituie tratament specific. Leziunile raman nemodificate si reapar subintrant si, in ciuda tratamentului puseele de febra 39-40°C continua.

Examenul clinic: pe membrele superioare si inferioare sunt diseminati foarte numerosi noduli (zeci) de dimensiuni ce variaza intre 1-4 cm, ovalari sau rotunzi, profunzi in hipoderm, majoritatea de consistenta ferma si fara modificari epidermice de culoare, temperatura. Un numar dintre noduli sunt mai superficiali si la cativa dintre acestia epidermul este sediul unei cruste uscate aderente, pe baza eritematoasa. Leziunile nu sunt dureroase sau sunt abia sensibile.

Examenul histologic al nodulilor sustine dg. de paniculita nodulara Weber Christian. Bolnava nu revine pentru rezultat si dupa doua luni este adusa la consult, fiind internata la Institutul de Ftiziologie. In stare grava, cu astenie marcata, foarte palida, febrila, acuza artralgii si mialgii, iar eruptia cutanata este mult agravata. Nodulii s-au transformat in placarde de 6-8 cm fluctuente unele ulcerate, eliminand o secretie vascoasa, uleioasa, maronie. Nodulii au aparut pe abdomen, pe sani si depresiuni rotunde usor pigmentale se vad in numar mic prin resorbtia leziunilor mai vechi. Investigatiile biologice nu aduc nici acum date etiologice in afara VSH crescut, cu o formula leucocitara aproape normala. Se asteapta rezultatul investigatiilor efectuate la Clinica de Hematologie Fundeni. Terapia intensiva cortizonica si antibiotica si de sustinere este fara rezultat.

Rezultatul investigatiilor hematologice traseaza in final diagnosticul: leucemie cu celule paroase. Este un caz rar de paniculita nodulara leucemica al carui aspect clinic si histopatologic permitea diagnosticul de paniculita Weber-Christian pus initial si consideram ca se poate admite ca un numar din formele grave rare, chiar mortale, ale acestei afectiuni sunt in realitate gresit diagnosticate prin insuficienta metodelor noastre de diagnostic. Interesul cazului rezulta din raritatea cazurilor de paniculita in general si din problemele de diagnostic pe care le-au suscitat.

 

10. Limfom cutanat cu celule T la doi copii infectati cu HTVL-1

D. Forsea, Mihaela Nica, Marinela Motirlichie, Florentina Lihaceanu, P. Trifu, Mariana Costache; Clinica I de Dermatologie, Spitalul Clinic "Colentina", Bucuresti

Virusul uman T limfotrop tip I (HTVL-I) este incriminat in etiologia limfomului (leucemia) cu celule T al adultului, leucemia acuta, pareza spastica tropicala.

Este endemic in sudul Japoniei, Insulele Caraibe, Africa si S-E Statelor Unite (la negri si hispanici).

In tara noastra astfel de cazuri sunt rare.

S-a constatat ca doar 2-4% din persoanele infectate dezvolta limfom cutanat cu celule T.

Limfomul (leucemia) cu celule T al adultului (ATLL), limfom cutanat cu evolutie foarte agresiva, apare aproape in exclusivitate la adulti, cu o perioada de latenta intre seroconversia HTLV-I si aparitia celulelor leucemic ce poate ajunge la 30 ani.

ATLL mimeaza clinic si histologic micozisul si sindromul Sezary. Pentru diferentiere au fost propuse 4 criterii:

  • -          histologic sa se dovedeasca prezenta limfocitelor T cu antigenele de suprafata CD+ si CD25 (IL2R);
  • -          prezenta limfocitelor T anormale in sangele periferic, exceptie ATLL tip limfomatos;
  • -          prezenta Atc anti HTLV-I;
  • -          prezenta HTLV-I proviral DNA in limfocitele T prin tehnica PCR.

Prezentam doua cazuri de limfom cutanat cu celule T la 2 copii infectati cu HTLV-I: baieti de 14 respectiv 17 ani. Istoricul eruptiei cutanate este de 11 ani in primul caz, iar in cel de al doilea caz de aproximativ 15 ani. Serologia pentru HTLV a fost pozitiva. Examenul clinic este foarte asemanator de tip micozis fungoid cu evolutie fluxionara. Investigatiile de extensie, inclusiv CT nu releva afectare viscerala. Hematologic sunt prezente celule limfoblastice in numar variabil, concordand cu agravarea simptomatologiei cutanate. Pacientii au beneficiat si de un amanuntit studiu imunohistochimic la Universitatea din Zurich.

Se discuta probleme de conduita terapeutica. La unul din pacienti, initierea unei chimioterapii duble antiretrovirale, a dus la exacerbarea leziunilor cutanate.

 

11. Limfom cutanat în stadiul III cu evolutie favorabila sub tratament dermatologic

Carmen Gore, Valentina Gogoneata, I.A. Nedelcu, Florica Staniceanu, Alexandra Oprisan, V. Nicolescu, A. Niculescu*; Spitalul Clinic Colentina, * Policlinica Roma, Bucuresti

Limfoamele cutanate, datorita epidermotropismului celulelor neoplazice, se pot remite sub tratament dermatologic fara asocierea de citostatice.

Lucrarea prezinta evolutia unui caz de micozis fungoid, cu numeroase placi tumorale, care a fost tratat cu Re Puva si iradiere Roentgen de contact.

Se ia in discutie posibilitatea limitarii asocierii terapiei cu citostatice doar la stadiile avansate cu determinari viscerale, ale limfoamelor cutanate.

 

12. Boala Hodgkin cu celularitate mixta, stadiul III A (1998), cu determinari cutanate de tip vasculitic-like

I. Toropoc, I. Nedelcu, M. Ciochinaru; Clinica de Dermatologie, Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central Bucuresti

Boala Hodgkin reprezinta o proliferare maligna, clonala, a celulelor sistemului imun, de etiologie necunoscuta, caracterizat histologic pri prezenta celulelor neoplazice Reed-Sternberg ce exprima antigene ale limfocitelor activate sau in repaus: CD 30, CD 15, CD 70, Ki 27, CD 40, CD 25.

Prezentarea cazului: T.M., sex masculin, diagnosticat in 1998 cu boala Hodgkin cu celularitate mixta, stadiul III A. A efectuat 6 cure polichimioterapice (PCT): ABVD, AV+ CPP sau COPPin intervalul noiembrie 1988-1999, urmate de cobaltoterapie laterocervicala si inghinala in 1999. In anul 2000, datorita persistentei ganglionilor mediastinali, a efectuat inca 3 cure PCT ABVD. Din 1990 prezinta eruptii cutanate monomorfe, constituite din noduli eritematosi, intens pruriginosi, cu evolutie spre necroza si cicatrizare lenta, influentate favorabil de curele PCT. Incepand din ianuarie 2001 survine agravarea eruptiei cutanate de tip nodular si aparitia unui alt tip de leziuni, de tip eczematos, pruriginoase, localizate la trunchi si membre. S-a efectuat biopsia ambelor tipuri de leziuni care au aratat: aspectul histologic de eczema cronica in placile eczematoase si infiltrat nodular de aspect tumoral in dermul mijlociu si inferior, constituit din celule limfoide polimorfe cu elemente de talie mare, cu nuclei veziculosi si nucleol proeminent, frecvente neutrofile, rare plasmocite si eozinofile in nodulul eritematos. Examenul imuno-histochimic al infiltratului tumoral a aratat: CD 30 pozitiv in celulele mari, CD15 pozitiv in frecvente celule mari, CLA pozitiv in numeroase limfocite mici, L 26 pozitiv in frecvente celule mari si mici, UCHL 1 pozitiv in frecvente celule mici. Aurmat tratament cu Prednison 60 mg/zi si dermatocorticoizi potenti cu vindecarea eczemei cronice insa fara a influenta semnificativ eruptia nodulilor eritematosi si evolutia lor spre necroza. S-a adaugat Disulon 50 mg/zi, cu crestere progresiva pana la 200 mg/zi, cu controlul partial al eruptiei. Dupa confirmarea, prin examenul imunohistochimic, a determinarilor cutanate de boala Hodgkin, a fost transferat in reteaua oncologica pentru tratament PCT.

Concluzii:pe baza examenului clinic, histopatologic si imunohistochimic s-a stabilit diagnosticul: boala Hodgkin cu celularitate mixta, stadiul IIIA, cu determinari cutanate de tip vasculitic-like.

 

13. Fibro-histiocitomul malign

Alice Rusu, V. Gradina, Maria-Elena Petrescu, V. Benea, A. Ganea, Maria Grigore, Simona-Roxana Georgescu, J.D. Diaconu; Centrul Dermato-Venerologic, Clinica Dermatologica "Prof. dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Fibro-histiocitomul malign este forma de sarcom cea mai frecvent intalnita la adult. Se descriu forme superficiale, care sunt limitate la tesutul subcutanat si-au un prognostic mai bun si forme profunde, care afecteaza si muschii. Se localizeaza cu precadere pe coapse si mai rar la nivelul mainilor, picioarelor si al fetei. In afara metastazelor ganglionare, apar frecvent metastaze pulmonare, care reprezinta de obicei si cauza mortii.

Din punct de vedere histopatologic, fibro-histiocitomul malign este o tumora preponderent celulara cu aspect pleomorf. Unele celule, asemanatoare fibroblastelor, au nuclei fuziformi si putina citoplasma. Altele, asemanatoare histiocitelor, sunt poligonale, au nuclei neregulati si citoplasma abundenta eozinofila sau vacuolizata. De asemenea sunt prezente si celule gigante, multinucleate, cu nuclei mari, hipercromatici. Se pare ca fibro-histiocitomul isi are originea in celule mezenchimale nediferentiate care pot evolua atat spre histiocite, cat si spre fibroblaste.

Prezentam cazul unui barbat in varsta de 74 de ani care s-a prezentat pentru o formatiune tumorala ulcerata situata la nivelul antebratului drept, insotita de adenopatie axilara inflamatorie. Bolnavul afirma ca de cativa ani avea la acest nivel o formatiune tumorala si ca in urma cu citeva luni aceasta a fost zgariata de catre pisica. Formatiunea a fost excizata chirurgical, iar adenopatia s-a remis sub tratament cu antibiotice; radiografia pulmonara a fost normala. Examenul histopatologic a evidentiat fibrohistiocitom malign. Bolnavul a fost indrumat in reteaua de oncologie in vederea stabilirii conduitei terapeutice ulterioare.

 

14. Acanthosis nigricans malign

V. Feier, Andrea Koreck, Patricia Cristodor, Loriana Budiu; U.M.F. Timisoara

Se prezinta cazul unui bolnav cu acanthozis nigricans malign aproape generalizat care a precedat cu 3 ani aparitia unei tumori maligne situate in mediastinul posterior. Sunt discutate elementele de diagnostic clinic ale acestei forme de acanthosis nigricans, precum si particularitatile evolutive ale leziunilor cutanate in corelatie cu evolutia tumorii maligne.

Cazuri rare de dermatologie

1

1.1. Sindromul papulos si purpuric "in manusi si sosete" determinat de parvovirusul B19

1.2. Lupusul tuberculos mixomatos, observatii asupra unui caz

1.3. Leishmanioza cutanata

1.4. Acneea fulminans: diagnostic, tratament si evolutie (consideratii asupra unui caz)

1.5. Consideratii etiopatogenice, clinice si terapeutice in PLEVA

1.6. Concomitenta de atrofodermie Pasini Pierini si sclerodermie, ambele cu distributie liniara

1.7. Sclerodermie lineara cu aspect nodular a gambei si coapsei

1.8. Psoriazis eritrodermic, la un bolnav cu spondilita anchilozanta seropozitiva stadiul IV

1.9. Lichen striat al adultului

1.10. Un caz clinic de dermatita herpetiforma cu depozit linear de IgA

1.11. Epidermoliza buloasa simpla (sindromul Weber-Cockayne)

1.12. Pemfigus cronic benign familial Hailey-Hailey

1.13. Pustuloza subcornoasa Sneddon-Wilkinson

1.14. Porfiria cutanata tardiva la un bolnav H.I.V. pozitiv

1.15. Sindrom Meige - caz clinic

1.16. Pioderma gangrenosum - 6 cazuri clinice

1.17. Acute Generalized Exanthematous Pustulosis

2

2.1. Probleme de diagnostic in eruptiile pigmentare - Prezentare de caz

2.2. Hiperkeratoza nevoida

2.3. Particularitati clinice intr-un caz de sindrom Reiter

2.4. Tulburare complexa de keratinizare cu spiculi - lichen spinulosum diseminat sau hiperkeratoza spinuloasa foliculara

2.5. Observatii asupra unui caz de sindrom Netherton tratat cu etretinat

2.6. Sindromul Netherton

2.7. Pete acromice relevand o scleroza tuberoasa Bourneville cu debut precoce

2.8. Dificultati de diagnostic in sindromul Melkersson-Rosenthal

2.9. Cutis verticis gyrata - Observatii asupra unui caz

2.10. Policondrita recurenta

2.11. Mucinoza reticulara eritematoasa

2.12. Sindrom Ehlers-Danlos

2.13. Paniculita nodulara acuta febrila recidivanta Weber-Christian - prezentare de caz

2.14. Hipoplazia medulara mieloida - diagnostic inselator in sindromul de imunodeficienta umana dobandita

2.15. Arta diagnosticului in dermatologie - sindromul Munchhausen

2.16. Sebocistomatoza - prezentare de caz

2.17. Psoriazis asociat infectiei cu HIV - caz clinic

 

1.1. Sindromul papulos si purpuric "in manusi si sosete" determinat de parvovirusul B19

C.M. Popescu, Raluca Popescu, D. Forsea; Clinica I Dermatologie, Spitalul Colentina, Bucuresti

Eruptia papuloasa si purpurica "in manusi si sosete" este o dermatoza acuta, autolimitata, care afecteaza predominant adultii. Se manifesta printr-o eruptie acrala, pruriginoasa, cu o configuratie particulara care a determinat si numele acordat acestui sindrom. Eruptia este formata din petesii, pe fond edematos si este insotita de febra si de un enantem care afecteaza mucoasa orala (hiperemie, mici eroziuni aftoide). Evolutia este autolimitata, cu remisiune spontana in 1-2 saptamani. In etiologie sunt incriminate infectii virale: parvovirusul B19, virusul Coxsackie B6, virusul rujeolos.

Prezentam cazul unui pacient cu manifestari caracteristice acestui sindrom la care s-au detectat IgM anti-parvovirus B19. Acesta este, dupa cunostinta noastra, primul caz de sindrom papulos si purpuric "in manusi si sosete" comunicat la noi in tara, corelat cu parvovirusul B19. Cunoasterea acestei eruptii este importanta pentru a o putea diferentia de eritemul polimorf, boala Kawasaki sau manifestari cutanate ale unor vasculite si de a evita un tratament sistemic nepotrivit care ar putea-o agrava.

 

1.2. Lupusul tuberculos mixomatos, observatii asupra unui caz

Madalina Peres, A. Oanta, Klaudia Konya; Universitatea "Transilvania" Brasov

Tuberculoza cutanata este astazi din ce in ce mai rar observata. Dintre manifestarile cutanate ale tuberculozei cutanate, lupusul tuberculos este cel mai frecvent intalnit. Evolutia lenta a lupusului tuberculos nu exclude posbilitatea aparitiei complicatiilor grave.

Autorii prezinta un caz de lupus tuberculos mixomatos localizat la nivelul fetei, la un barbat in varsta de 52 ani. Pacientul prezinta de la varsta de 15 ani un placard eritemato-atrofic acoperit de scuame, localizat la nivelul hemifetei stangi. In decursul timpului, pacientul a fost diagnosticat eronat cu lupus eritematos cronic, urmand tratamente repetate de lunga durata cu dermocorticoizi. In evolutie, placardul a continuat sa se extinda prin perifierie. In momentul consultatiei, pacientul prezenta un vast placard eritematos, infiltrat, cu zone cicatriciale extinse, dar si prezenta unor mase voluminoase de dimensiunile unei ciresi, de coloratie intens violacee si consistenta gelatinoasa. La periferia placardului se putea remarca un infiltrat galbui bine individualizat prin vitropresiune.

Examenul histologic a evidentiat prezenta in derm a unui infiltrat tuberculoid fara necroza centrala. Coloratia Ziehl si culturile efectuate din biopsia cutanata au fost negative. IDR cutanata la tuberculina a fost intens pozitiva. Radiografia pulmonara nu prezenta elemente patologice.

Tratamentul a fost efectuat prin asocierea izoniazidei (5 mg/Kg corp), rifampicina (10 mg/Kg corp) si etambutol (15 mg/Kg corp) pentru o perioada de 3 luni, urmata de asocierea rifampicinei si izoniazidei pentru urmatoarele 6 luni, cu regresia simptomatologiei.

 

1.3. Leishmanioza cutanata

Sanda Popescu, D. Boda, Suzana Cilievici*, Tania Cristodulo, Adriana Diaconeasa; Clinica II Dermatologie Colentina, Bucuresti * Clinica de Parazitologie Colentina, Bucuresti

Leishmanioza cutanata este o parazitoza produsa de protozoare din genul Leishmania, manifestarile clinice variate sunt determinate de tipul de Leishmania ce a produs infectia cat si de intensitatea raspunsului imunologic al gazdei. In zona mediteraneana cel mai adesea boala e provocata de L. major sau L. tropica, rezervorul de infectie fiind animale domestice sau salbatice.

Pe plan mondial incidenta anuala este de 600.000 cazuri clinice noi, iar prevalenta generala ar fi de 12 milioane cazuri.

Autorii prezinta cazul unui copil de sex feminin in varsta de 6 ani, care a locuit impreuna cu parintii o perioada de timp in Siria. Fetita s-a prezentat la consultatie pentru o leziune papulo-nodulara renitenta, cu dimensiune de 2 cm, centrata de o zonda ulcerata acoperita de o crusta dispusa pe tegumentele regiunii temporale stangi, leziune care evolua de 4 sau 5 luni.

Diagnosticul a fost confirmat de examenul parazitologic si cel histopatologic, ultimul punand in evidenta un infiltrat cu limfocite, plasmocite si macrofage ce contin amastigoti sau corpii Leishmania Donovan. Autorii vor comenta si alte posiblitati mai moderne de diagnostic de tipul testului de aglutinare directa, testul ELISA, IFA etc. Problemele de diagnostic diferential vor fi comentate pe larg.

Vor fi trecute in revista diversele metode de tratament gneral de ex. derivatii de antimoniu, pentamidina, amfotericina B, ketoconazolul, itraconazolul etc. ca si cele de tratament local paramomycin sulfat, clotrimazol, excizia chirurgicala sau injectii intra lezionale cu derivati de antimoniu, metoda pentru care s-a optat in cazul nostru.

In final autorii isi propun sa treaca in revista cazurile de leishmanioza cutanata publicate in tara noastra in ultimii 15 ani.

 

1.4. Acneea fulminans: diagnostic, tratament si evolutie (consideratii asupra unui caz)

Daciana Branisteanu, Laura Solovastru, Doinita Radulescu, L. Stratan; Iasi
Acneea fulminans reprezinta una din cele mai severe forme de acnee. De la prima descriere a bolii in 1959 de catre Burns si Colville si pana in prezent au fost raportate aproximativ 100 de cazuri. Prezentam cazul unui pacient de 16 ani cu leziuni ulcero-necrotice si extensive de acnee, cu debut brutal, aparute pe fondul unei stari generale alterate cu febra, inapetenta, scadere ponderala si stare accentuata de nervozitate. Leziunile cutanate se asociau cu mialgii si poliartralgii (genunchi bilateral si articulatia coxo-femurala dreapta).

Consultatii dermatologice repetate efectuate intr-un spital judetean s-au soldat cu diagnosticul de stafilococie cutanata, pentru care s-a instituit antibioterapie p.o., fara rezultate favorabile.

Aparitia simptomatologiei articulare a pretat la confuzie de diagnostic cu reumatismul poliarticular acut, pentru care s-a recurs la penicilinoterapie, fara amendarea simptomatologiei.

In martie 2000 pacientul se interneaza in Clinica Dermatologica Iasi, unde examenul clinic coroborat cu sindromul biologic inflamator si examenul anatomopatologic al biopsiei cutanate au permis stabilirea diagnosticului de acnee fulminans si instituirea terapiei specifice.

 

1.5. Consideratii etiopatogenice, clinice si terapeutice in PLEVA

Marcela Andronic, Marta Mezei, C. Ivanus, P. Trifu, Mariana Costache, D. Forsea; Clinica I Dermatologie, Spitalul Clinic Colentina, Bucuresti

Pityriasis Lichenoides et Varioliformis Acut (PLEVA) este o dermatoza rar intalnita, de etiologie inca neelucidata. Clinic - eruptie polimorfa constituita din papule eritemato-edematose cu vezicule centrale, care pot evolua cu cruste hemoragice sau ulceratii varioliforme.

La majoritatea pacientilor leziunile se vindeca spontan in cateva luni, dar pot evolua si cronic. Diferenta dintre forma acuta si cea cronica nu este intotdeauna evidenta, existand si forme de tranzitie. Histopatologic - in majoritatea cazurilor se poate observa o vasculita limfocitara, dar aspectul histopalogic poate varia, chiar si la acel caz.

Etiologia, inca neprecizata, probabil virala sau bacteriana, explica responsivitatea leziunilor cutanate la metode terapeutice variate:eritromicina, tetraciclina, dapsona, pentoxifilin, methotrexat, prednison, PUVA-terapie.

Prezentam cazul unei paciente de 47 de ani, diagnosticata cu PLEVAin urma cu 5 ani, in Clinica I Dermatologie, pacienta care a prezentat repetate exacerbari ale bolii, dar si remisiuni pana la disparitia completa a leziunilor sub tratament cu eritromicina, dapsona, pentoxifilin si PUVA-terapie.

 

1.6. Concomitenta de atrofodermie Pasini Pierini si sclerodermie, ambele cu distributie liniara

Iuliana Georgescu, Florentina Ileana Mocanu, Ada Girnita, Gabriela Pirga, E.F. Georgescu*, Violeta Comanescu**; Clinica Dermatologie, Craiova * Clinica Medicala II, Spitalul Clinic "Filantropia", Craiova ** Laboratorul de Anatomie Patologica, Spitalul Clinic nr. 1, Craiova

Rezumat. Pacienta in varsta de 40 de ani prezinta pe membrul superior stang leziuni in majoritate atrofice si pigmentate, cateva variabil indurate, dispuse intr-o distributie liniara sinuoasa depasind umarul spre toracele anterior si a caror evolutie dateaza din adolescenta. Concomitent, in jumatatea inferioara dreapta a trunchiului este prezenta o banda sub forma unui "S" culcat, hiperpigmentata, atrofica, indurata, instalata progresiv in ultimii 10 ani. Histopatologic, imaginea acesteia este tipic sclerodermica spre deosebire de prima, unde respectarea anexelor pielii si prezenta alterarilor fibrelor elastice pledeaza pentru atrofodermie Pasini Pierini (APP). In plus, traseul sinuos al leziunilor membrului superior, dar mai ales caracterul in "S" culcat al celor de pe trunchi sunt sugestive pentru o dispozitie Blaschko liniara.

Concluzii. Concomitenta de APP si sclerodermie liniara sprijina opinia conform careia APP este o forma abortiva de morfee. Daca APP este o varianta de morfee, cazul relatat este o dovada ca morfeea liniara urmeaza liniile lui Blaschko.

 

1.7. Sclerodermie lineara cu aspect nodular a gambei si coapsei

P. Vulcan, M. Barsan, Monica Costescu, Dana Rose Maria Dragan; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Sclerodermiile localizate pot fi circumscrise, inelare sau lineare. Sclerodermiile lineare apar ca benzi lineare dure, prezentand arareori acel contur liliachiu cunoscut in cazul sclerodermiilor circumscrise sub denumirea de lilac ring (inel liliachiu). Ele apar de cele mai multe ori la copii. Un caz deosebit este acela al unui pacient de 49 de ani care a observat din luna iulie aparitia unor noduli cat niste cirese, dure, intre ele dezvoltandu-se o banda albicioasa. Aceste leziuni sub forma de banda se situeaza in regiunea poplitee si in 1/3 superioara a gambei stangi pe o lungime de 5 cm si in 1/3 inferioara a coapsei pe o lungime de 6-7 cm. Leziunile apar ca niste benzi alburii de 1,5 cm latime, la palpare constatandu-se noduli cu pielea usor albastruie la suprafata lor. Examenele de laborator nu arata vreo anomalie.

Examenul histopatologic din nodul pune in evidenta in dermul mijlociu si profund pana in apropiere de hipoderm o masa omogena de tesut scleros, din loc in loc cu mici insule de infiltrat limfocitar. In zonele albicioase benzile de tesut conjunctiv apar paralele cu epidermul. Diagnosticul:sclerodermie si hipodermita scleroasa.

Tratamentul efectuat a constat in injectii intralezionale de hidrocortizon acetat (5 sedinte, saptamanal), care a dus la reducerea duritatii.

 

1.8. Psoriazis eritrodermic, la un bolnav cu spondilita anchilozanta seropozitiva stadiul IV

Raluca Popescu, C.M. Popescu, D. Forsea, Mariana Costache, P. Trifu, Gabriela Constantinescu; Clinica I Dermatologie, Spitalul Colentina, Bucuresti

Lichenul striat este o dermatita asimptomatica sau discret pruriginoasa, dobandita, care afecteaza de obicei copii si doar ocazional adultii. Face parte din grupul dermatozelor liniare dobandite, care urmeaza liniile Blaschko si pentru care scoala franceza a propus utilizarea acronimului BLAISE (Blaschko Linear Acquired Inflammatory Skin Eruption).

Prezentam cazul unui pacient de 28 de ani care prezenta papule izolate si confluate, turtite, netede, distribuite strict unilateral in partea inferioara a hemiabdomenului drept, inghinal drept si pe coapsa dreapta, urmand configuratia liniilor Blaschko. Examenul histopatologic a fost caracteristic sustinand diagnosticul clinic. Eruptia s-a remis in aproximativ 4 luni, cu discreta hiperpigmentare reziduala.

 

1.9. Lichen striat al adultului

Raluca Popescu, C.M. Popescu, D. Forsea, Mariana Costache, P. Trifu, Gabriela Constantinescu; Clinica I Dermatologie, Spitalul Colentina, Bucuresti

Lichenul striat este o dermatita asimptomatica sau discret pruriginoasa, dobandita, care afecteaza de obicei copii si doar ocazional adultii. Face parte din grupul dermatozelor liniare dobandite, care urmeaza liniile Blaschko si pentru care scoala franceza a propus utilizarea acronimului BLAISE (Blaschko Linear Acquired Inflammatory Skin Eruption).

Prezentam cazul unui pacient de 28 de ani care prezenta papule izolate si confluate, turtite, netede, distribuite strict unilateral in partea inferioara a hemiabdomenului drept, inghinal drept si pe coapsa dreapta, urmand configuratia liniilor Blaschko. Examenul histopatologic a fost caracteristic sustinand diagnosticul clinic. Eruptia s-a remis in aproximativ 4 luni, cu discreta hiperpigmentare reziduala.

 

1.10. Un caz clinic de dermatita herpetiforma cu depozit linear de IgA

C. Covaciu, A. Tataru*; Clinica Dermatologie, Cluj-Napoca * U.M.F. Cluj-Napoca

Prezentam cazul clinic al unei tinere de 22 ani, cu o eruptie buloasa diseminata, pe fondul unor pete eritematoase difuze, recidivanta anual de la varsta de 8 ani si care a fost interpretata ca prurigo strofulus bulos, rezistent la tratamentele cortizonice clasice. Pe baza examenului histologic am identificat bule de tip subjonctional, iar prin examen de imunofluorescenta directa am evidentiat prezenta unui depozit linear de IgA.

Astfel, diagnosticul de etapa a devenit acela al unei dermatite IgA lineare cu debut in copilarie. Prezenta anticorpilor anti-endomisium, strict specifici pentru dermatita herpetiforma, ne-au determinat sa ramanem la acest ultim diagnostic. S-a inceput tratamentul de atac cu Disulon in doza de 200 mg/zi, sub care bulele au inceput sa se remita, dar tratamentul a trebuit stopat pentru ca pacienta a dezvoltat unul din redutabilele efecte adverse ale Disulonului, methemoglobinemia anuntata de cianozarea buzelor si dovedita prin examen paraclinic.

Alternativa terapeutica a constat in instituirea unui regim fara gluten, sub care la 3 luni interval eruptia eritemato-buloasa a disparut complet iar dupa 6 luni de urmarire a pacientei nu a mai recidivat.

Am prezentat acest caz pentru particularitatile imunologice, fiind vorba de o forma mai rara de dermatita herpetiforma la care depozitul tipic de IgA este dispus linear, si pentru particularitatea terapeutica, rezolvarea numai prin respectarea stricta a regimului fara gluten, medicatia specifica cu Disulon provocand ca reactie adversa methemoglobinemia.

 

1.11. Epidermoliza buloasa simpla (sindromul Weber-Cockayne)

V. Sturza, G. Muset, V. Ghiletchi, O. Alexa; Clinica Republicana de Dermatovenerologie, Chisinau

Epidermoliza buloasa (EB) simpla (sindromul Weber-Cockayne) a fost izolata intr-o forma separata de F.P. Weber (1926) si E.A. Cockayne (1938). Se caracterizeaza prin bule superficiale formate dupa traumatisme usoare sau chiar dupa frecare, localizate cu predilectie la plante, mai rar pe maini. Bulele dispar in cateva zile, fara cicatrice. Maladia apare in copilarie, dar poate avea un debut mai tardiv, chiar si in cursul perioadei adulte.

Prezentam cazul clinic al unei paciente de 20 ani, studenta la colegiu. Pacienta acuza la aparitia eruptiilor buloase palmo-plantare, care au aparut spontan in urma unui efort fizic moderat. Bulele de marimea unui bob de fasole cu continut sero-citrin, caracter neinflamator, aveau sediul pe zonele traumatizate agravate de hiperhidroza palmo-plantara. Semnul Nikolsky - negativ. Parul, dintii, unghiile si mucoasele - intacte. Debutul afectiunii a avut loc in varsta prescolara.

Din anamneza:eruptia buloaa pe parcursul anilor aparea spontan primavara si vara, regresand in acelasi mod cum a aparut, fara cicatrice. In tratament s-au folosit la necesitate diferite comprese antiseptice, unguente antibacteriene si dermatocorticoizi.

Studiul asupra arborelui genealogic al acestui caz, constituind patru generatii, a relevat: in prima generatie din zece copii, bolnav a fost numai unul (cel mai mic). In a doua generatie:din sapte copii, bolnavi au fost doi. In a treia generatie se observa caracterul dominant de transmitere a bolii:pe linia primului bolnav din trei copii - doi au mostenit-o;la al doilea bolnav ambii copii au mostenit afectiunea. In generatia a patra constatam, ca de la cei patru bolnavi din generatia a treia afectiunea s-a transmis la trei descendenti, numai pe linia unuia nu s-a produs transmiterea caracterelor patologice.

Studiul retrospectiv a remarcat prezenta manifestarilor clinice identice la toti bolnavii din aceste patru generatii.

Luand in consideratie datele anamnestice, localizarea leziunilor buloase, modul de evolutie, examenul histopatologic (prezenta bulei produse prin clivajul straturilor celulare in epiderm, putem stabili E.B. simpla Weber-Cockayne - epidermoliza necicatriceala cu transmitere autosomal-dominanta.

Comentarii: prin acest caz atragem atentia asupra transmiterii E.B. simple Weber-Cockayne in patru generatii.

 

1.12. Pemfigus cronic benign familial Hailey-Hailey

Florica Chiotan, Rodica Trifu, Anca Teodorescu, Anne-Marie Marinescu, J.D. Diaconu; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Prezentam un caz de pemfigus benign depistat la o bolnava de 68 de ani cu localizare in pliurile axilare, inghinale, pe toracele post inferior, abdomen si coapsa, sub forma unor suprafete eritematose, cu evolutie excentrica, circinata, eroziv-crustoasa, cu tendinta la epitelizare central, simuland un intertrigo in pliuri si cu leziuni pustuloase in periferie, pe alocuri.

Absenta antecedentelor familiale, aspectul clinic si varsta debutului bolii au pus problema diagnosticului diferential cu pustuloza subcornoasa Wilkinson. Examenul histopatologic a transat diagnosticul. Afectiunea a raspuns prompt la tratamentul cu dapsone (100 mg/zi).

 

1.13. Pustuloza subcornoasa Sneddon-Wilkinson

J.D. Diaconu, Dana Rose Maria Dragan, Roxana Dumitrescu, Florica Chiotan, Mihaela Tovaru, Rodica Trifu; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Afectiune rara, caracterizata printr-o eruptie cronica si recidivanta de tip pustulos care are ca substrat histopatologic o pustula subcornoasa ce contine numeroase neutrofile.

Descrisa de Sneddon-Wilkinson in 1956 de atunci a aparut un numar considerabil de cazuri si a fost recunoscut un subtip care prezinta depozite de IgA intraepidermice si care se aseamana clinic cu P.S. Mai frecventa la albi, si la femei peste 40 de ani.

Cauza bolii este necunoscuta, se speculeaza mecanismul de "trigger" al infectiilor ce preced sau insotesc afectiunea. La un grup de pacienti cu boala clinic asemanatoare P.S. au fost implicate mecanisme imunologice:s-au detectat depozite de IgA intraepidermice si anticorpi circulanti IgA si daca rolul patogenic al IgA in formarea pustulei intraepidermice ramane incert s-a ajuns la descrierea unei entitati separate foarte asemanatoare clinic si histopatologic cu P.S. dar cu depozite de IgA intraepidermice. S-au propus numeroase denumiri pentru aceste entitati:pustuloza IgA intraepidermica, dermatoza IgA neutrofila intraepidermica, dermatoza veziculo-pustuloasa IgA intracelulara, pemfigus IgA.

Evolutia benigna, absenta semnului Nicolsky, abundenta a neutrofilelor, absenta complementului la imunofluoresenta directa sunt argumente impotriva ca aceasta afectiune sa fie un omolog IgA al pemfigusului.

Mecanismul patogenic comun al acestor afectiuni este inca neclarificat dar raspunsul la terapia cu sulfone si sulfonamide este un alt factor comun. Prezentam cazul bolnavului V.S. de 76 de ani care se prezinta pentru o eruptie persistenta de un an:pe torace, in pelerina, interscapular, leziuni eritematoase policiclice cu aspect tricofitoid, pigmentate in centru cu periferia activa reprezentata de pustule mici, flasce unele confluente in forme serpiginoase, inelare, circinate, unele uscate realizand cruste subtiri impetigoide. Fata, pielea capului, mucoasele nu sunt afectate. Rare pustule izolate pe membre. Starea generala buna. Prurit discret uneori absent. Starea generala buna. Din A.P.P. colecistectomie, C.I.C.D. de efort tratata cronic. A primit tratament local cu dermatocorticoizi potenti fara nici un rezultat timp de un an. De doua luni extinderea leziunilor. Probele biologice curente fara modificari patologice. Ex. H.P.: se evidentiaza pustula subcornoasa cu leucocite polimorfonucleare. In epidermul de sub pustula leucocite polimorfonucleare si spongioza. In derm, infiltrate perivasculare din neutrofile, rare mononucleare si spongioza. In derm, infiltrate perivasculare din neutrofile, rare mononucleare si eozinofile. Tratamentul: se administreaza Dapsona 100 mg/zi, urmata de ameliorare in primele zile, apoi apar numeroase leziuni noi izolate pe membre si cateva la periferia placilor toracice. Se introduce Prednison 50 mg/zi si leziunile incep sa se resoarba rapid. Se pastreaza doza de Dapsona 100 mg/zi in continuare.

Prognosticul cazului este bun, afectiunea fiind benigna in ciuda recidivelor posibile cu rezerva complicatiilor posibile ale corticoterapiei, luand in consideratie varsta pacientului si afectiunea cardiaca asociata. Interesul cazului rezulta din raritatea cazurilor de P.S.

 

1.14. Porfiria cutanata tardiva la un bolnav H.I.V. pozitiv

I. Florea, S. Popescu, Dorina Popescu, Cezarina Oana, Gabriela Pirga; Craiova

Porfiria cutanata tardiva determinata de deficitul enzimatic al uroporfirinogen-decarboxilazei este cea mai frecventa porfirie. Factorii etiologici incriminati in declansarea bolii nu sunt bine codificati, fiind incriminati:alcoolismul, hepatitele virale in special cu virus C, medicamentele hepatotoxice, hemopatiile, bolile autoimune.

Asocierea P.C.T. cu SIDA a fost observata inca din 1987 si pana in prezent au fost descrise peste 100 de cazuri.

In majoritatea acestora, simptomul principal este hiperpigmentatia marcata a zonelor fotoexpuse la care se adauga fragilitatea cutanata a dosului miinilor si aparitia de leziuni eritemato-buloase, eroziuni si cruste dupa expunerea la soare.

Desi au fost avansate mai multe ipoteze patogenice pentru explicarea asocierii infetciei HIV cu P.C.T. (interventia unor endotoxine virale, cresterea feritinemiei paralel cu imunosupresia indusa de HIV, interferarea metabolismului hepatic al estrogenilor etc.), pana in prezent nici una din acestea nu au fost confirmate.

Prezentam cazul unui barbat de 35 de ani cunoscut ca HIV pozitiv de trei ani, care dupa expunere la soare prezinta o hiperpigmentatie marcata a zonelor fotoexpuse cu leziuni buloase si eroziuni pe dosul mainilor, asociate cu hipertricoza malara. Avand in vedere ca principalul mijloc terapeutic al P.C.T. este sangerarea, riscul de contaminare al personalului sanitar este foarte crescut. Din aceasta cauza consideram ca este necesara efectuarea serologiei HIV la toti bolnavii cu P.C.T.

 

1.15. Sindrom Meige - caz clinic

Carmen Salavastru, S. Tiplica, Violeta Costangioara, V. Costangioara; Spitalul Clinic Colentina, Bucuresti

Sindromul Meige este un limfedem familial cu debut la pubertate. Limfedemul familial este o forma de limfedem primar care se defineste drept o anomalie intrinseca a sistemului limfatic.

Prezentam un pacient internat in Clinica Medicala a Spitalului Clinic Colentina pentru hipertensiune arteriala stadiul II. Examenul clinic deceleaza si marirea de volum a membrelor superior si inferior stangi. Anamneza a confirmat prezenta printre rudele pacientului a unor leziuni similare.

 

1.16. Pioderma gangrenosum - 6 cazuri clinice

D. Forsea, S. Tiplica, C. Popescu, Tania Cristodulo*, Raluca Popescu, Carmen Salavastru; Clinica I Dermatologie, Spitalul Clinic Colentina, Bucuresti * Clinica II Dermatologie, Spitalul Clinic Colentina, Bucuresti

Pioderma gangrenosum este o afectiune cutanata rara, inflamatorie si ulcerativa, neinfectioasa, inclusa in grupul dermatozelor neutrofilice. Se asociaza frecvent cu afectare sistemica - boala Crohn, colita ulcerativa, artropatii etc. Au fost descrise patru forme clinice.

Sunt prezentati sase pacienti internati in Spitalul Clinic Colentina. Au fost intalnite numai trei din cele patru forme clinice (ulcerata, pustuloasa si buloasa). Afectiunile sistemice asociate au fost reprezentate de boli inflamatorii digestive (colita ulcerativa si boala Crohn), diabet zaharat, mielom multiplu si crioglobulinemie.

Diagnosticul a fost stabilit pe datele clinice si investigationale, inclusiv examen histopatologic. Tratamentul s-a axat pe corticoterapie sistemica asociata uneori si cu antibioticoterapie pentru suprainfectia leziunilor cutanate.

 

1.17. Acute Generalized Exanthematous Pustulosis

Mary Gantcheva, N. Tsankov; Dept. of Dermatology Medical Faculty, Sofia, Bulgaria

Acute Generalized Exanthematous Pustulosis (AGEP) is a relatively recent nosological entity, characterized by a generalized eruption of sterile pustules on diffuse erythematous skin. The disease usually occurs after treatment with particular drugs, most often antibiotics and, has dramatic development. We report a case of a 4-month white baby with AGEP, which appeared after treatment with Nivalin, because of generic paresis. The clinical and pathological features of the disease are very similar to pustular psoriasis and it is difficult to distinguish it from drug induced generalized psoriasis pustulosa. However, AGEP appears to be rare adverse cutaneous reaction, which has good prognosis and rapid resolution on drug withdrawal.

 

2.1. Probleme de diagnostic in eruptiile pigmentare - Prezentare de caz

Radoica Golub, V. Feier, M. Puiu, Persa Ghitulescu, R. Ilie, O. Margineanu; Clinica de Dermatologie, Spitalul Clinic "Louis Turcanu", Timisoara

Eruptiile pigmentare sub forma unor macule brune raspandite la intamplare pe trunchi sau extremitati, intr-un numar variabil, cu un contur precis sau neregulat ce pot coexista cu diverse alte modificari cutanate, oculare, osoase, endocrine, dentare, neuropsihice, viscerale indrepta atentia asupra unui grup de afectiuni cum ar fi: xeroderma pigmentosum, neurofibromatoza, sindrom leopard sindrom McCune-Albright, histocitoza etc.

Autorii prezinta cazul unui copil de 1,6 ani, internat in Clinica de Pediatrie "Louis Turcanu" din Timisoara prezentand multiple pete cafenii pe intreaga suprafata tegumentara, mai abundente pe torace si abdomen, usor reliefate cu diametrul intre 3-15 mm.

Bolnavul a fost investigat in directia unei neurofibromatoze si investigatiile au evidentiat: atrofie corticala predominant bazala, EEG cu traseu de fond cu ritm delta polimorf mediu si hipervoltat, tetrapareza spastica, sindrom convulsiv, retard psihomotor global papila nervului optic palida, contur net, desen coroidian vizibil, strabism divergent intermitent, radiolgie osoasa (humerus, bazin, membre inferioare-integru), insumand o serie de semne indirecte ce pot fi intalnite si in neurofibromatoza.

Consultul dermatologic si biopsia cutanata transeaza diagnosticul in directia celei mai frecvente mastocitoze cutanate, urticaria pigmentoasa.

In context autorii discuta utilitatea investigatiei dermatologice invazive pentru elucidarea diagnosticului eruptiilor pigmentare.

 

2.2. Hiperkeratoza nevoida

Radoica Golub, V. Feier, M. Puiu, Persa Ghitulescu, R. Ilie, O. Margineanu; Clinica de Dermatologie, Spitalul Clinic "Louis Turcanu", Timisoara

Eruptiile pigmentare sub forma unor macule brune raspandite la intamplare pe trunchi sau extremitati, intr-un numar variabil, cu un contur precis sau neregulat ce pot coexista cu diverse alte modificari cutanate, oculare, osoase, endocrine, dentare, neuropsihice, viscerale indrepta atentia asupra unui grup de afectiuni cum ar fi: xeroderma pigmentosum, neurofibromatoza, sindrom leopard sindrom McCune-Albright, histocitoza etc.

Autorii prezinta cazul unui copil de 1,6 ani, internat in Clinica de Pediatrie "Louis Turcanu" din Timisoara prezentand multiple pete cafenii pe intreaga suprafata tegumentara, mai abundente pe torace si abdomen, usor reliefate cu diametrul intre 3-15 mm.

Bolnavul a fost investigat in directia unei neurofibromatoze si investigatiile au evidentiat: atrofie corticala predominant bazala, EEG cu traseu de fond cu ritm delta polimorf mediu si hipervoltat, tetrapareza spastica, sindrom convulsiv, retard psihomotor global papila nervului optic palida, contur net, desen coroidian vizibil, strabism divergent intermitent, radiolgie osoasa (humerus, bazin, membre inferioare-integru), insumand o serie de semne indirecte ce pot fi intalnite si in neurofibromatoza.

Consultul dermatologic si biopsia cutanata transeaza diagnosticul in directia celei mai frecvente mastocitoze cutanate, urticaria pigmentoasa.

In context autorii discuta utilitatea investigatiei dermatologice invazive pentru elucidarea diagnosticului eruptiilor pigmentare.

 

2.3. Particularitati clinice intr-un caz de sindrom Reiter

Elena Domnita Patrascu, Georgiana Domnita Patrascu*; Spitalul Judetean Buzau, * Anul V, U.M.F. "Carol Davila", Bucuresti

Afectiunea este intalnita de obicei la barbatul tanar.

Cazul in discutie este al unei fete de 12 ani internata in sectia D.V. a Spitalului Judetean Buzau, in urma cu 2 ani pentru urmatoarele motive:

  • -          leziuni cutaneo-mucoase (eroziuni mucoase, leziuni psoriaziforme cu aspect gutat, hiperkeratoza palmoplantara, pustule amicrobiene periunghiale);
  • -          tulburari genito-urinare (secretie vulvara purulenta disurie);
  • -          leziuni oculare (conjunctivita cu caracter purulent);
  • -          artrita care domina tabloul clinic dand impotenta functionala prin artralgii intense.

La toate acestea se adauga febra, astenie si stare generala alterata.

Consultul pediatric si investigatiile de laborator efectuate nu au pledat pentru o afectiune reumatismala.

Tratamentul efectuat in spital cu antiinflamatorii nesteroidiene, corticosteroizi si antibiotic nu a dat rezultate satisfacatoare fapt pentru care bolnava a fost orientata spre o clinica de specialitate din Bucuresti unde s-a confirmat diagnosticul.

Pe timpul spitalizarii in clinica a fost tratata cu Tigason si alte antiinflamatorii nesteroidiene, inregistrandu-se ameliorari importante in evolutia bolii.

 

2.4. Tulburare complexa de keratinizare cu spiculi - lichen spinulosum diseminat sau hiperkeratoza spinuloasa foliculara

I. Nedelcu, Viorica Marinescu, V. Trifu, I. Toropoc, D.O. Costache; Clinica de Dermatologie, Spitalul Clinic Militar Central de Urgenta, Bucuresti

Este discutat cazul unei paciente cu dermatita atopica, in varsta de 43 de ani, aflata in evidenta Clinicii de 4 ani pentru porokeratoza actinica generalizata recidivanta, care s-a internat pentru o eruptie de leziuni hiperkeratozice spiculare foliculare si nefoliculare diseminate la nas, obraji, frunte, barbie, toracele anterior si posterior, brate si antebrate. Pacienta avea alopecie cicatriceala cvasitotala.

Examenul histologic a aratat leziuni de lichen folicular spinulozic, asociate cu spiculi fara structura de lichen folicular (absenta hipergranulozei si a infiltratului inflamator, ca si a corpilor coloizi). Fotochimioterapia PUVA asociata cu Neotigason a fost sortita esecului, desi aceasta terapie fusese eficienta in controlul episoadelor anterioare de porokeratoza actinica. Diagnosticul diferential a eliminat manifestarile de hiperkeratoza spinulara foliculara din mielomul multiplu, gamapatia monoclonala, deficitul de vitamina A, uremia, boala Crohn, precum si manifestarile de tip lichen spinulosum generalizat din keratoza pilara, pitiriazisul rubra pilar sau din serologia HIV pozitiva. Corticoterapia sistemica cu D-5 prednisolon 1,5 mg/kgcorp/zi a dus la ameliorarea simptomatologiei.

Concluzie: asocierea de leziuni de lichen spinulosum diseminat cu leziuni de hiperkeratoza spinuloasa foliculara la o pacienta adulta cu porokeratoza actinica recidivanta si dermatita atopica extinsa rebela constituie o tulburare complexa de keratinizare cu spiculi intr-un complex patologic particular, nedescris in literatura cercetata.

 

2.5. Observatii asupra unui caz de sindrom Netherton tratat cu etretinat

Nina Fiodorov, G. Muset, G. Morcov, V. Sturza, M. Betiu, Taisa Boldarev*; Catedra Dermatologie USMF "N. Testemitanu", Chisinau, * Clinica Dermatologica Republicana, Chisinau

Sindromul Netherton este o afectiune rara care asociaza eritrodermia ihtioziforma sau ihtioza liniara circumflexa Comel, hipotrichoza cu trichorexie invaginata si dermatita atopica. Se poate completa cu deficit imunologic, prolinurie, malabsorbtie intestinala, subdezvoltare staturo-ponderala si psihica.

Prezentam cazul unei fete de 16 ani cu placi lichenificate extinse multiple si foarte pruriginoase la nivelul plicilor mari, hipotrichoza parietala si occipitala cu trichorexie invaginata si nodoasa, eruptie eritemato-scuamoasa serpiginoasa policiclica pe trunchi si extremitati; semne minore de retardare psihica.

La microscopia optica: firul de par cu fragmente invaginate, noduli de "bambus" si cuticula descuamata.

Explorarea imunologica: Th/Ts - 3,75, injumatatirea limfocitelor B.

A fost asistata cu etretinat 1 mg/kg zilnic timp de 8 zile, in care pruritul si xeroza s-a intensificat, eruptia s-a eritrodermizat, iar hipotrichoza a evoluat in alopecie totala. Asocierea corticoterapiei (30 mg/zi timp de 14 zile) si reducerea dozei de etretinat la 0,5 mg/kg zilnic a dus la stergerea eritrodermiei in 43 zile si restabilirea treptata a pilozitatii in 5 luni.

Subliniem dificultatea tratamentului cu retinoizi in sindromul Netherton cu tulburari imunologice.

 

2.6. Sindromul Netherton

S. Antonescu; Bucuresti

Dintre cele 220 sindroame inventariate de Saurat si colaboratorii, ne-a suscitat interesul sindromul Netherton (maladia Netherton-Comel) caracterizat prin ihtioza liniara circumflexa si trichorexie invaginata asociata cu dermatita atopica, eritem centrofacial si aminoacidurie anormala.

Am intalnit 3 cazuri, din care am studiat aprofundat numai doua, fapt ce ne-a permis evidentierea unor particularitati.

Cazul 1. (Barbat de 21 ani, insuficient dezvoltat staturo-ponderal). Prezinta: a) eritrodermie keratozica descuamativa congenitala policiclica serpiginoasa variabila (ihtioza liniara circumflexa); b) trichorexie invaginata cu alopecie in regiunea occipitala; c) eritem centrofacial; d) placarde lichenificate pruriginoase in regiunea poplitee; e) aminoacidurie anormala (titruri crescute de prolina, hidroxiprolina si lizina).

Cazul 2. (Femeie de 14 ani). Prezinta: a) eruptie similara precedentei, exsudativa, in placarde confluate; b) peri scurti, rupti, incoafabili (trichorexie invaginata si nodoasa pe intreg scalpul); c) eritem scuamos difuz interesand fata si pielea capului; d) placarde lichenificate, intinse, foarte pruriginoase; e) aminoacidurie anormala; f) intoleranta la alimentele oleaginoase.

Cazul 3. (Femeie de 17 ani, dezvoltata normal). Prezinta: a) ihtioza liniara circumflexa; b) eritem al nasului - nu prezinta trichorexie si nici dermatita atopica. Nu a fost posibila explorarea biochimica. Am considerat ca este vorba de un sindrom Netherton minim.

S-a acreditat opinia ca etretinatul agraveaza manifestarile cutanate ale sindromului Netherton. Rezultatele pe care le-am obtinut cu acest retinoid infirma aceasta opinie. Pacientii din cazurile 1 si 2 au fost tratati cu etretinat in doza zilnica de 1 mg/kg/corp, pana la stergerea eruptiei keratozice serpiniginoase (50 zile in primul caz si 75 zile in secundul), dupa care in cazul al doilea s-a continuat un tratament de intretinere cu doze regresive, ajungandu-se dupa 6 luni la 0,01 mg/kg pana la un an. In cazul al doilea, in primele 10 zile s-a observat accentuarea eruptiei si a pruritului. Asocierea corticoterapiei sistemice si topice a stopat agravarea si a permis disparitia ihtiozei liniare circumflexe si a dermatitei atopice. Lent displazia pilara s-a ameliorat progresiv, astfel incat parul a capatat aspect normal.

 

2.7. Pete acromice relevand o scleroza tuberoasa Bourneville cu debut precoce

S. Popescu, Dorina Popescu, Cezarina Oana, I. Florea, Gabriela Pirg; Craiova

Scleroza tuberoasa Bourneville este o afectiune ereditara cu transmitere autozomal dominanta cu penetranta mare si expresivitate variabila care se prezinta sub forme clinice variate.

Sindromul clasic este alcatuit din triada epilepsie, retardare mintala si angiofibroame ale fetei. Pe langa acestea exista un numar mare de manifestari cutanate, unele foarte precoce dar fara repercusiuni prognostice: pete acromice, tumori Konen, pete cafe au lait, moluscum pendulum, hemangioame, macroglosie etc.

Petele acromice sunt prezente de la nastere la 60-80% din cazuri sub forma de macule de 1-10 mm ovale sau alungite, bine delimitate, albe, fara hiperpigmentatie periferica dispuse pe trunchi si radacina membrelor.

Prezentam cazul unei fetite care inca de la nastere are 2 pete acromice rotund ovalare situate la radacina membrelor diagnosticate ca nevi acromici. La 6 luni primele crize de epilepsie. Crizele de epilepsie, radiografia craniana (aspect pagetoid cu hiperostaza boltii) si leziunile cutanate au dus la diagnosticul de scleroza tuberoasa Bourneville.

Consideram ca prezenta petelor acromice de la nastere, mai ales cele dispuse pe trunchi si radacina membrelor ne obliga la un examen complet al sugarului (radiografie craniana si a extremitatilor, tomografie cerebrala, ecografie renala si cardiaca, fund de ochi, E.E.G.), la efectuarea unei anchete familiale cu stabilirea arborelui genealogic si la o supraveghere regulata a copilului.

 

2.8. Dificultati de diagnostic in sindromul Melkersson-Rosenthal

S. Popescu, Dorina Popescu, I. Florea, Cezarina Oana, Gabriela Pirg; Craiova

Sindromul Melkersson-Rosenthal este o afectiune neuro-mucocutanata complexa, rara, a carei manifestare, evolutie si morbiditate este foarte variabila.

Simptomele cardinale clasice alcatuiesc triada: edem labial recidivant, paralizie faciala periferica si limba plicaturata. In prezent limba plicaturata nu mai este considerata ca simptom cardinal fiind intalnita doar la jumatate din cazuri cel mai adesea in context familial cu transmitere autozomal dominanta.

Simptomul inaugural cel mai frecvent este edemul labial cu preferinta pentru buza superioara. La acesta se pot asocia si alte localizari ale edemului oro-facial si mult mai rar edem extracefalic.

Mult mai rar semnul inaugural este paralizia faciala izolata, diagnosticul de sindrom Melkersson-RosenthaL fiind in aceste cazuri pur retrospectiv.

Prezentam cazul unei femei de 42 de ani cu sindromul Melkersson-Rosenthal tipic care a debutat cu edem facial recidivant diagnosticat si tratat timp indelungat ca erizipel recidivant, desi bolnava prezenta si limba plicaturata intr-un context familial (fiica bolnava de psoriazis).

Observatia noastra subliniaza polimorfismul clinic al sindromului Melkersson-Rosenthal, dificultatile de diagnostic ridicate de unele edeme faciale precum si faptul ca uneori se pot scurge ani de la aparitia primelor simptome pana la stabilirea diagnosticului.

 

2.9. Cutis verticis gyrata - Observatii asupra unui caz

A. Oanta, Lorena Dima, Ana Bolocan; Universitatea "Transilvania", Brasov

Introducere: cutis verticis gyrata este o afectiune rara, putand fi primitiva sau secundara altor afectiuni.

Caz clinic: barbat in varsta de 45 de ani prezinta la nivelul pielii paroase a capului pliuri cutanate ingrosate, separate de santuri adanci. Parul este nemodificat, examenul neurologic si inteligenta sunt normale. Examinarile fizice si radiografia craniana nu prezinta modificari.

Concluzie: cutis verticis gyrata este o afectiune benigna. In cazurile suparatoare tratamentul este chirurgical.

 

2.10. Policondrita recurenta

C.M. Popescu, Raluca Popescu, C. Baicus*; Clinica I Dermatologie, * Clinica Medicala B, Spitalul Clinica Colentina, Bucuresti

Prezentam cazul unui barbat cu o placa inflamatorie, edematoasa, foarte sensibila, situata pe pavilionul urechii, evoluand de doua saptamani. Aceasta a fost interpretata de mai multi medici ca celulita a urechii externe si tratata cu diferite antibiotice fara nici un rezultat. Aspectul clinic caracteristic a orientat insa spre diagnoticul de policondrita recurenta, iar leziunea a raspuns excelent la corticoterapie sistemica. Cazul este interesant deoarece demonstreaza cum un mic detaliu de observtie clinica a permis diferentierea unei afectiuni rare - policondrita recurenta - de o simpla celulita. Sunt trecute in revista datele din literatura referitoare la policondrita recurenta.

 

2.11. Mucinoza reticulara eritematoasa

C.M. Popescu, Raluca Popescu, D. Forsea, P. Trifu, Mariana Costache, Maria Magdalena Sbenghe; Clinica I Dermatologie, Spitalul Clinic Colentina, Bucuresti

Prezentam cazul unei paciente internate pentru o eruptie localizata pe toracele anterior, persistenta, evoluand de cca 3 ani. Eruptia respecta zona "V"-ului decolteului si este formata din macule si mici papule eritematoase, discret pruriginoase, grupate "in retea". Leziunile cutanate si pruritul sunt usor exacerbate de expunerea la soare. Examenul clinic general este in limite normale. Aceste date sugereaza un diagnostic clinic de mucinoza reticulara eritematoasa.

Examenul histopatologic (coloratie HE) efectuat dintr-o leziune de pe torace a aratat elemente compatibile cu ipoteza clinica. Sub tratament cu hidroxiclorochin 200 mg/zi, evolutia a fost spectaculoasa, cu remiterea cvasicompleta a eruptiei. Sunt trecute in revista si discutate datele din literatura referitoare la mucinoza reticulara eritematoasa.

 

2.12. Sindrom Ehlers-Danlos

S. Teleki, Delia Constantinescu, Anne Marie Marinescu, M. Barsan, P. Vulcan; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Sindromul Ehlers-Danlos este constituit dintr-un grup de conditii ce includ piele si articulatii hiperextensibile, vindecare greoaie a plagilor, fragilitate a vaselor mari de sange. Sunt recunoscute 8 varietati de sindrom Ehlers-Danlos pe baze chimice si biochimice. Mostenirea poate fi autosomal dominanta, autosomal recesiva sau recesiva legata.

Obs.: copil de sex feminin in varsta de 6 ani are piele subtire, moale si hiperextensibila. Pielea de la coate, de la fata, de pe antebrate poate forma prin tractiune 5-6 cm. Degetele de la maini pot fi intoarse pana la pumn. Se constata o hiperelasticitate la genunchi. La ambele calcanee se constata formatiuni moi extensibile, reliefate cu 2 cm fata de plante (aspecte lipomatoase). Un examen histopatologic din aceste formatii arata adipocite iar in derm un tesut elastic mai bogat care se prelungeste si in tesutul gras.

 

2.13. Paniculita nodulara acuta febrila recidivanta Weber-Christian - prezentare de caz

Livia Simionescu, A. Simionescu; Spitalul Judetean Slatina

Este prezentat cazul unei paciente de sex feminin, cu varsta de 32 de ani, din mediul urban, cu obezitate gradul II, care a nascut in urma cu aproximativ un an prin operatie cezariana. Cu aceasta ocazie pacientei i s-a extras o parte din paniculul adipos abdominal.

La cateva luni de la acest episod pacienta prezinta pe zona tegumentara abdominala placi subcutanate infiltrative, de cativa centimetri, cu limite neregulate, cu tegumentul de acoperire usor eritematos, sensibile la palpare si pruriginoase.

Pacienta a prezentat concomitent febra ridicata insotita de astenie fizica si transpiratii carora nu li s-a depistat o etiologie infectioasa.

De atunci pana in prezent pacienta a prezentat trei asemenea pusee care s-au remis spontan in cateva zile. Febra a fost de fiecare data rezistenta la antipireticele uzuale, administrate din proprie initiativa.

In prezent regiunea cutanata abdominala se prezinta infiltrata, eritematoasa, cu mici zone de depresiune de forma rotunda.

Nu am efectuat examen anatomo-patologic.

Analizele de laborator au evidentiat un VSH moderat crescut, leucocitoza si usoara eozinofilie.

Tratamentul efectuat in ultimul puseu a constat in administrare de Prednison 40 mg/zi, timp de 7 zile.

Particularitatea cazului consta in declansarea acestor pusee dupa un factor traumatic, operatia cezariana, pe o zona abdominala bogata in tesut adipos.

 

2.14. Hipoplazia medulara mieloida - diagnostic inselator in sindromul de imunodeficienta umana dobandita

Maria Rotaru, R. Mihaila*; Spitalul Clinic Judetean Sibiu, * Clinica Medicala II, Facultatea de Medicina, Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu

Bolnavul V.M., 27 ani, internat la Hematologie in octombrie 2000 pentru scadere ponderala marcata, astenie, sindrom febril/subfebril prelungit, transpiratii, rash cutanat si prurit rebel. Leziunile cutanate diseminate, polimorfe, constituite din exantem maculo-papulos, elemente papulo-veziculoase, unele purpuric-hemoragice, pustule foliculare, cruste, leziuni escoriate si cicatrici. Examen obiectiv micropoliadenopatie axilara si latero-cervicala, ficat si splina relatii normale.

Tablou sanguin si frotiu periferic leucopenie moderata (3000/mm3) si usoara limfomonocitoza. Biopsia osteo-medulara din creasta iliaca - hipoplazie mieloida moderata. Se recomanda tratament cu Neupogen. In aprilie 2001 bolnavul se interneaza in Clinica Dermatologie pentru agravarea eruptiei tegumentare cu prurit feroce si stare febrila. Apar noi leziuni cutanate de tipul urticaria vasculitis, eritem polimorf, ulceratii aftoide profunde, extinse in cavitatea bucala.

Bolnavul a fost investigat pentru afectiunile implicate in sindroamele febrile cu manifestari cutanate-infectioase (bacteriene, sifilis, HIV, VBH, VHC, toxoplasmoza, TBC), colagenoze, neoplazii. Testele serologice pentru infectia HIV se confirma prin Western-Blot.

Autorii atrag atentia asupra posibilitatii de manifestare de debut a bolii SIDA prin exantem cutanat proteiform, cu prurit feroce, sindrom febril prelungit, leucopenie moderata si scadere ponderala, interpretate initial in contextul hipoplaziei medulare.

 

2.15. Arta diagnosticului in dermatologie - sindromul Munchhausen

Mihaela Leventer, Diana Placintescu, Viviana Iordache, Carmen Nitu; Clinica I Dermatologie, Spitalul Clinic Colentina - Bucuresti

Adesea dermatologii se confrunta cu pacientii care descriu simptome complexe, disparate si reactii bizare sau lipsa de raspuns la tratamente.

Multe din aceste cazuri sunt afectiuni simulate, caracterizate prin leziuni cutanate polimorfe produse sau perpetuate intentionat de catre pacienti.

Sunt prezentate cateva cazuri de automutilari, unele in contextul unor boli psihice, altele la pacienti aflati in stadiul terminal (uremic)al I.R.C.

Sunt nuantate dificultatile diagnosticului (inclusiv diagnosticul diferential)si ale tratamentului.

 

2.16. Sebocistomatoza - prezentare de caz

G. Muset, V. Sturza, V. Capros, A. Balta*; Catedra Dermatologie U.S.M.F. "N. Testemitanu", Chisinau * Clinica Dermatologica Republicana, Chisinau

Sebocistomatoza (steatocistomatoza, steatochistom multiplu) se manifesta prin chisturi multiple ale glandelor sebacee. Este o maladie ereditara cu transmitere autosomal-dominanta, incidenta rara;e citata ca o varianta a tumorilor chistoase nevoide (Braun-Falco O. et al., 1992).

Prezentam cazul unui pacient de 21 ani. Este bolnav de la nastere prin prezenta de elemente miliare nodulo-chistice unice, alb-galbui, localizate pe fata.

Maladia a progresat lent cu exacerbare la pubertate. Asemenea patologie este prezenta la tatal pacientului, bunicul (dupa tata), un frate al tatalui si 2 frati ai bunicului.

La internare:elemente nodulo-chistice de diferite marimi (3-25 mm), hemisferice, de culoare galbuie;elementele mai mari - de o culoare roz-pala, cu un ten cianotic in centru, unele - cu fluctuatie. Localizarea de electie - pielea scalpului, regiunea sternala si interscapulara, axile; mai putine eruptii se observa la nivelul fetei, membrelor superioare si corpului, iar unice - in alte regiuni. Leziunile nu sunt insotite de senzatii subiective (cu exceptia a 2 elemente mai mari, de culoare rosie-cianotica, dureroase la palpare, localizate la nivelul regiunii sternale si antebratului). Glicemia, amilaza, lipaza, colesterolul, trigliceridele, lipidele totale, analiza generala a sangelui si urinei in limitele normei. Lipidograma: bLP - 46,1%, bdP - 30,8%, aLP - 23,1%.

Examenul histopatologic: in dermul reticular si papilar - chisturi epidermale cu pereti din straturile spinos si granular, fara punti intercelulare, nu este prezent stratul cornos. Continutul este amorf. La periferia cavitatii sunt celule vacuolizate cu aspect de sebocite. Epidermul prezinta o usoara nivelare a crestei epidermale in regiunea chistului.

Tratamentul: aevit, rifampicina, cicloferon i.m., diatermocoagulare a elementelor mici, excizie chirurgicala a unor elemente mari; s-a recomandat izotretinoinul.

Comentarii: cazul este interesant prin raritate, debut la nastere, multitudinea si supuratia insistenta a elementelor, prezenta unui arbore genealogic cu penetranta pronuntata.

 

2.17. Psoriazis asociat infectiei cu HIV - caz clinic

Veronica Mardari, Tatiana Taranu, T. Taranu*, A. Socol**, Mirela Grigorovici; Spitalul Universitar C.F. Iasi, * Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr. T. Popa" Iasi, ** Policlinica Spitalului Universitar "Sf. Spiridon" Iasi

Anomaliile imunologice din infectia cu HIV pot actiona ca trigger pentru psoriazis. In general dermatozele inflamatorii la pacientii HIV pozitivi sunt atipice clinic.

Prezentam cazul unui pacient, D.D., in virsta de 25 de ani fara istoric de psoriazic, spitalizat in perioada februarie-aprilie 2000 pentru simptomatologie cutanata constituita din placarde eczematoase zemuinde la nivelul scalpului si regiunii inghino-crurale, placi si placarde eritemato-scuamoase diseminate pe trunchi si membre, axilar, keratodermie palmo-plantara si distrofii unghiale severe; poliadenomegalie periferica, artralgii, stare generala influentata.

Investigatiile paraclinice au relevat: VSH 50 mm/h, VDRL si TPHA intens pozitive, nivele crescute ale IgG (2944 mg%) si ale IgA (3808 mg%).

Biopsia cutanata de la nivel plantar a evidentiat modificri incadrabile in spectrul formelor clinice ale psoriazisului la cei infectati HIV: hiperkeratoza cu parakeratoza, papilomatoza si infiltrat dermic limfo-plasmocitar.

Aspectul clinic atipic de dermatoza psoriaziforma, examenul histopatologic relevand un numar crescut de plasmocite in infiltratul dermic superficial, ca si evolutia trenanta cu raspuns incomplet al leziunilor la terapia topica si sistemica antipsoriazica (decapante, reductoare, PUVA-terapie, methotrexate) si la terapia antiluetica au impus investigatii serologice pentru HIV, care au fost pozitive (test ELISA, WESTERN BLOT).

Bolnavul a fost dirijat spre Spitalul Clinic de Boli Infectioase Iasi pentru completarea investigatiilor si tratamentului.

Boli cutanate de etiologie infectioasa

1. Complicatii neurologice ale reactivarii virusului varicelo-zosterian

2. Observatii asupra unor cazuri de condiloame acuminate la copii si adolescenti

3. Consideratii privind nivelul apoproteinelor A1 si B in infectiile cu HIV si HSV

4. Orf (ectima contagiosum), observatii asupra a 6 cazuri clinice

5. Borrelioze in Romania (cazuistica personala)

6. Portajul de stafilococ auriu la pacientii hemodializati cronic

7. Aspecte clinice particulare in sifilis

8. Aspecte diagnostice si terapeutice actuale in uretritele negonococice

9. Analiza comparativa a metodelor de diagnostic a chlamidiozei in sindromul Reiter

10. Depistarea si tratarea anonima prin codare a pacientilor cu maladii sexual transmisibile (MTS) ca o metoda implementata in practica medicala in Republica Moldova

11. Evolutia bolilor transmisibile sexual in Romania in 2000

12. Aspecte ale morbiditatii prin sifilis, in Barlad, in anul 2000

13. Evolutia morbiditatii prin sifilis in judetul Brasov in perioada 1998-2000

14. Micoze cu Trichophiton quinckeanum

15. Infectii oro-faringiene cu Aspergillus sp.

16. Diagnostic clinic – pilomicoze

17. Depistarea componentei arteriale in onicomicozele la varstnici

18. Leishmanioza cutanata (Buton d'orient)

19. HTLV I gag and tax like proteins in skin diseases with eosinophilie

 

1. Complicatii neurologice ale reactivarii virusului varicelo-zosterian

Simona-Roxana Georgescu, V. Benea, Mihaela Popescu, Monica Costescu, Mihaela Tovaru, D. Motoescu, J.D. Diaconu; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof.Dr. Scarlat Loghin", Bucuresti

Virusul varicelo-zosterian este un herpes virus exclusiv uman care produce varicela, ramane latent la nivelul ganglionilor rahidieni si ai nervilor cranieni si se reactiveaza apoi frecvent cateva decade mai tarziu pentru a produce zona zoster si nevragiile postzosteriene. La pacientii varstnici si la cei cu imunitate compromisa virusul varicelo-zosterian poate afecta sistemul nervos central.

Studiile de biologie moleculara au modificat in oarecare masura acest tablou clasic, largindu-l: metode bazate pe PCR(polymerase chain reaction) si care au demonstrat prezenta virusului variceo-zosterian la nivelul vaselor sangvine si al altor tesuturi, au dus la definirea unui spectru larg de afectiuni acute si cronice asociate cu virusul varicelo-zosterian, incluzand afectii latente.

Aceasta lucrare evidentiaza progresele recente inregistrate in intelegerea procesului de latenta a virusului varicelo-zosterian, precum si unele aspecte legate de: algiile pre- si postzosteriene mielitele, encefalitele cu afectarea vaselor mari(arterita granulomatoasa) sau mici vebtriculitele si meningitele determinate de virusul varicelo-zosterian precum si de notiunea zoster sine herpete.

Toate aceste afectiuni ale sistemului nervos central si periferic sunt determinate de reactivare virusului varicelo-zosterian si au fost puse in lumina de tehnicile moderne de studiu virusologic.

 

2. Observatii asupra unor cazuri de condiloame acuminate la copii si adolescenti

Doina Apostu*, G. Muset, Nina Fiodorov, M. Betiu; Catedra Dermatovenerologica USMF "N. Testemitanu", Chisinau, * Clinica Dermatovenerologica Municipala, Chisinau

In prezent condiloamele acuminate sunt una din cele mai raspandite infectii transmise pe cale sexuala, situandu-se pe locul trei dupa gonoree si uretrita nespecifica. Condiloamele anogenitale se intalnesc preponderent la adulti. La copii se raporteaza dupa varsta de 5 ani, calea de transmitere fiind menajera si localizarea- extragenitala. Infectarea este facilitata de igiena defectuoasa, cat si de dermatozele cronice pruriginoase.

Sunt prezentate 6 cazuri de condiloame acuminate la copii si adolescenti(baieti-1, fetite-5). Varste incluse intre 9 si 15 ani, experienta sexuala - nula. Localizarea eruptiilor: regiunea periorala - 2 cazuri; santul nasolabial - 1; zona frontala - 1; zona temporala - 2 cazuri. Eruptiile reprezentau excrescente filiforme de culoare roza, multiple, izolate, dimensiuni pana la 0.5 cm, cu baza de implantare mica si tendinta de dezvoltare verticala, unele in forma de creasta.

Pentru eradicare eruptiilor am folosit preparatul pferesolum cu actiune citolitica(combinatie de fenol si crezol) in sedinte zilnice succesive, expozitie de 15 minute, in total 2-3 aplicatii. Pielea perilezionala a fost protejata cu pasta zincata. Rezultatele tratamentului au fost clasificate ca foarte bune obtinandu-se inlaturarea deplina a condiloamelor. Evaluarea s-a facut la 1 luna post-tratament si s-a constatat lipsa recaderilor si efectelor secundare.

Remarcam raritatea cazurilor de condiloame acuminate la copii si adolescenticat si tratamentul oportun si eficient cu pferesolum.

 

3. Consideratii privind nivelul apoproteinelor A1 si B in infectiile cu HIV si HSV

Ilinca Nicolae, Aurelia Morar, Florica Mailat*, Maria Elena Petrescu**; Centrul Dermato-Venerologic, Bucuresti, * Facultatea de Biologie, ** Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Obiective: studiul anomaliilor in metabolismul lipidic si lipoproteic in infectia cu HIV si in infectia cu HSV.

Subiecti: 48 persoane infectate cu HIV in diverse stadii de evolutie, 17 persoane infectate cu Herpes simplex virus si 25 subiecti sanatosi.

Evaluari de laborator: albumina serica, trigliceride, apoliproteine A1 si B(Apo-A1, Apo-B), colesterol total, VLDL-colesterol, LDL-colesterol, HDL-colesterol.

Rezultate: infectia cu HIV creeaza dezechilibre metabolice grave reprezentate de:

Cresterea trigliceridelor circulante la persoanele cu infectii severe, fenomen indus prin elaborarea citokinelor in cursul raspunsului imunologic, fata de agresiunea bacteriana;

Valori scazute ala Apo-A1 si HDL-colesterolului corelate cu activitatea antivirala a serului;

Cresterea raporului LDL-colesterol/HDL-colesterol la persoanele cu infectii severe, fapt datorat unui dezechilibru intre lipogeneze si lipoliza;

In concluzie, decresterea raportului Apo-A1/Apo-B ar putea fi un indicator folosit in aprecierea stadiului evolutiv al infectiei cu HIV sau pentru progresia spre SIDA.

 

4. Orf (ectima contagiosum), observatii asupra a 6 cazuri clinice

J.D. Diaconu*, A. Oanta, Ana Bolocan; * Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti; Spitalul Judetean Brasov

Orful este o zoonoza intalnita indeosebi la oi si capre, avand posibilitatea transmiterii la om. Agentul etiologic este un parapoxvirus asemanator cu virusul nodulilor mulgatorilor si cel al moluscumului contagiosum.

Clinic, orful se caracterizeaza prin prezenta leziunilor papuloase si a leziunilor caracteristice cu aspect de "semn de tras la tinta", unice sau multiple, localizate pe fata dorsala a degetelor si a mainilor. Limfangita si adenopatia satelita sunt inconstante.

Examenul histologic evidentiaza celule epidermice, balonizate sau degenerate.

Evolutia este spontan rezolutiva in 4-8 saptamani, facand tratamentul inutil.

Prezentam 6 pacienti cu aspect clinic caracteristic al orfului, aparute in urma contactului direct cu animale bolnave sau indirect prin obiecte contaminate.

 

5. Borrelioze in Romania (cazuistica personala)

S. Antonescu; Bucuresti

Borreliozele sunt antropozoonoze infectioase cu evolutie stadiala, produse de Borrelia burgdorferi(lato sensu). Infectia se manifesta la nivelul pielii, sinovialelor articulare, sistemului nervos si miocardului.

Fazele bolii:

  • -          leziunea primara de inoculare: eritemul cronic migrator;
  • -          difuziunea secundara (artrita atipica, atingeri neuro-meningeale si miocardice). Survine dupa o latenta de saptamani;
  • -          semne tardive: limfocitomul cutanat benign (hiperplazie limfocitara benigna) si acrodermatita cronica atrofiata Pick-Herxheimer. Acestea apar dupa o latenta de luni sau ani.

Borreliozele europene se deosebesc de cele americane(boala Lyme). Agentii primelor sunt Borrelia garinii si afzelii si sunt transmise de capusele Ixodes ricini sau I. persulcatus, iar boala Lyme este produsa de Borrelia burgdorferi (stricto sensu) avand vector capusile Ixodes dammini, I. pacificus si I. scapularis. Prima infectie consta din ECM solitar in formele europene si din ECM multiplu febril in boala Lyme. In infectiile europene cele mai frecvente manifestari secundare sunt cele neuromeningeale, in timp ce in boala Lyme primeaza artritele atipice si cardita.Manifestarile tardive au fost descrise exclusiv in borreliozele europene. Caruntu a depistat 9 cazuri de meningita cronica tardiva (confirmate prin IF indirecta pozitiva in LCR).Diagnosticul borreliozelor se face prin punerea in evidenta a spirochetei in tesuturile afectate (col. Wathrin-Starry si cultivarea pe mediul Kelly) si prin detectarea ADN. Reactiile serologice (IF indirecta, ELISA si Westernblot) practicate in serul sanguin,lichidul sinovial si LCR; au sensibilitate redusa in infectiile recente si specificitate discutabila in cele tardive. In cazurile noastre provenite din Herculane, Snagov si judetele Arges, Dambovita, Valcea si Cluj, vectorul a fost cu certitudine capusa Ixodes ricinus in 5 cazuri. Tratamentul a fost diferit si a constat din: tetraciclina, amoxiciclina, cefalosporine, azitromicina sau penicilina G. Tratamentul nu este codificat. In ECM sunt indicate antibioticele orale, iar in manifestarile secundare si tardive cele administrate parenteral. In opinia noastra tratamentul eficace este de minimum 30 de zile, variind in raport cu stadiul si gravitatea infectiei. De perspectiva este macrolidul azitromicina, care are CMI de 0,015 mg/ml.

 

6. Portajul de stafilococ auriu la pacientii hemodializati cronic

Roxana Oana Fifirig, M. Munteanu; Ambulatoriu de specialitate Barlad

Hemodializa este o metoda de epurare extrarenala prin care sunt indepartati produsii toxici acumulati in organism, dar odata cu acestia sunt indepartati si alti produsi: proteine cu GM mica, oligoelemente, hormoni necesari functionalitatii normale a organismului.

La acesti pacienti s-a constatat o scadere a capacitatii de aparare a organismului prin deprimarea raspunsului imun celular si umoral, mai ales o scadere a capacitatii de fagocitoza.

Obiectiv: depistarea purtatorilor nazali si tegumentari de stafilococ auriu II tip fagic 71.

Material si metoda: studiul a fost realizat pe 30 de pacienti aflati in programul de hemodializa la Spitalul "C.I. Parhon".Material si metoda: studiul a fost realizat pe 30 de pacienti aflati in programul de hemodializa la Spitalul "C.I. Parhon".

La acestia au fost recoltate probe de pe tegumentul indemn si exudatul nazal care au fost insamantate pe medii de cultura specifice la Institutul "C. Cantacuzino".

Rezultate: 21% dintre pacienti erau purtatori nazali de Stafilococ auriu, iar 17% prezentau Stafilococ auriu pe tegument.

Concluzii: incidenta scazuta a manifestarilor infectioase cutanate la acesti bolnavi ar putea fi explicata prin portajul scazut de Stafilococ auriu.

 

7. Aspecte clinice particulare in sifilis

V. Benea, Maria-Elena Petrescu, D. Muresan, Alice Rusu, Elena Naumescu, Victoria Balasoiu, Florette Krauss, Elisabeta-Otilia Benea, J.D. Diaconul; Clinica Dermatologica "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Sifilisul este o boala sistemica complexa cu evolutie cronica si cu manifestari clinice proteiforme produsa de Treponema pallidum spp pallidum. Evolutia si manifestarile clinice ale sifilisului sunt variabile, punand adeseori probleme importante de diagnostic (de multe ori chiar si atunci cand aspectul clinic este tipic).

Deoarece sifilisul poate simula o mare parte dintre afectiunile cutanate (fiind considerat de Fournier drept "marele imitator" sau "impostor"), trebuie avut in vedere in diagnosticul diferential al eruptiilor cutanate si/sau mucoase de etiologie neprecizata, mai ales daca sunt insotite de adenopatie generalizata sau daca apar la un bolnav cu comportament sexual riscant. Mai mult, ca urmare a tratamentelor suboptimale cu antibiotice (penicilina V, doze mici de antibiotice active etc.) sau cu antibiotice inadecvate (spectinomicina, fluorchinolone) creste numarul cazurilor cu manifestari atipice. La acest fapt se adauga si experienta relativ redusa a clinicienilor, care este legata de scaderea incidentei sifilisului din anii '60-'70.

Un impact deosebit asupra evolutiei si manifestarilor clinice il are si infectia HIV/SIDA. Bolnavii cu infectie HIV/SIDA si sifilis au manifestari clinice mai grave, o evolutie mai rapida spre faza tertiara si un raspuns terapeutic mai putin bun (esec terapeutic in 4% din cazuri). Adeseori precizarea diagnosticului de sifilis este ingreunata si de faptul ca bolnavii cu infectie HIV/SIDA si sifilis au si raspunsuri serologice anormale (reactii serologice fals pozitive sau fals-negative).

In concluzie, avand in vedere faptul ca principala caracteristica clinica a sifilisului o constituie manifestarile clinice proteiforme, poate ajuta la stabilirea diagnosticului

 

8. Aspecte diagnostice si terapeutice actuale in uretritele negonococice

M. Popescu, V. Benea, Elisabeta-Otilia Benea, Mihaela Popescu, Liana Manolache, Despina Beer, V. Gradina, J.D. Diaconu; Centrul Dermato-venerologic, Clinica Dermatologica "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Termenul de uretrite negonococice (denumite anterior si uretrite nespecifice) este folosit pentru a desemna acel grup de uretrite care nu sunt produse de Neisseria gonorrhoeae. In etiologia lor sunt implicate mai ales Chl. trachomatis (23-55% din cazuri), U. urealyticum si, posibil, M. genitalium (ambele responsabile de aproximativ 30% din cazuri). Intr-un numar redus de cazuri (5-10%) uretritele negonococice pot fi determinate de T. vaginalis sau de virusul Herpes simplex. Odata cu cresterea accesibilitatii mijloacelor moderne de diagnostic (hibridizare moleculara, amplificare genica etc.), acest termen va fi inlocuit probabil de cel etiologic.

In mod obisnuit diagnosticul este stabilit pe examenul direct pe frotiu care evidentiaza polimorfonucleare si celule epiteliale (nu si agentul etiologic); in cazurile in care simptomatologia este discreta examenul microscopic in imersie al sedimentului urinar evidentiaza peste 5 polimorfonucleare pe camp.

Tratamentul formelor necomplicate se efectueaza cu doxiciclina (100 mg PO de 2 ori pe zi, 7 zile) sau cu azitromicina (1 g PO in doza unica); ca alternative se pot utiliza ofloxacina (200-300 mg PO de 2 ori pe zi, 7 zile) sau eritromicina (500 mg PO de 4 ori pe zi, 7 zile). De obicei tratamentul este eficient; daca simptomatologia persista, se va utiliza un antibiotic din alta clasa. In cazul aparitiei de recidive (in aproximativ 20% din cazuri) sau de complicatii, tratamentul trebuie prelungit pana la 21-28 de zile. Eventual, in formele recidivante sau persistente, bolnavii pot primi tratament si pentru T. vaginalis (chiar daca examenul direct este negativ).

 

9. Analiza comparativa a metodelor de diagnostic a chlamidiozei in sindromul Reiter

V. Capros, Tatiana Taj, P. Gutium; Clinica Republicana de Dermatovenerologie, Chisinau

Generalitati: in diagnosticul chlamidiozei se aplica metoda culturilor (sensibilitate 85-90%), citoscopia (sensibilitate 10-15%), depistarea anticorpilor fluorescenti (in raclajul uretral), reactia de imunofluorescenta indirecta si reactia imunoenzimatica (sensibilitate si specificitate 70-80%), clonarea antigenelor recombinate si reactia polimerazica in lant etc.

Obiectiv: aprecierea incidentei de depistare a chlamidiozei in cadrul sindromului Reiter prin diagnosticul imunofluorescent (in raclajul uretral) si imunoenzimatic.

Material: studiul nostru a fost efectuat pe un lot de 39 pacienti cu sindrom Reiter (barbati - 34, femei - 5), varste intre 20 si 38 ani, vechimea maladiei intre 1 si 6 ani. Diagnosticul clinic a fost stabilit de reumatolog in 35 cazuri si de oftalmolog in 4 cazuri. La 34 pacienti s-a constatat triada clasica si la 5 - numai afectiuni oftalmice si urogenitale.

Rezultate: la 25 (62%) pacienti au fost depistati anticorpi fluorescenti in raclajul uretral, iar reactia imunoenzimatica s-a pozitivat numai in 4 (10%) cazuri. In 3 cazuri - reactie imunoenzimatica pozitiva la Ureaplasma urealiticum.

Concluzii: studiul denota o incidenta majorata a depistarii chlamidiozei in cadrul sindromului Reiter prin diagnosticul imunofluorescent pozitiv in raclajul uretral in comparatie cu testele serologice imunoenzimatice.

 

10. Depistarea si tratarea anonima prin codare a pacientilor cu maladii sexual transmisibile (MTS) ca o metoda implementata in practica medicala in Republica Moldova

G. Muset, C. Pasecinic, V. Calistru; Universitatea de Medicina si Farmacie "N. Testemitanu", Chisinau

In institutiile medicale ale Republicii Moldova din 1989 s-a implementat metoda anonima de depistare si tratare a MST, inlocuindu-se toata informatia confidentiala despre pacientul cu MST cu un cod ce exclude incalcarea decretului de catre personalul medical. Pe parcurs evenimentele istorice, avand reflectii nefaste demografice, economice si politice au facut anevoioasa substituirea deplina a metodelor impuse pentru pacientii adaptati social la noua metoda. Un sondaj de opinii efectuat printre 117 dermatovenerologi, efectuat la 18 luni de la lansare demonstra ca 61% participanti considerau metoda binevenita, 5,3% insistau categoric sa fie stopat experimentul, iar 33,7% au demonstrat necunoasterea posibilitatilor benefice ale metodei, aducand propuneri de perfectionare. Rezultatele obtinute in primii 3 ani au demonstrat viabilitatea metodei cu atingerea scopurilor scontate, astfel depistandu-se pana la 6,2% bolnavi de sifilis si 18% de gonoree din contingente care au venit pe baza increderii. Metoda data a fost sustinuta de expertii OMS, care la sedinta din Copenhaga (1996) remarca un grad inalt de morbiditate prin MST in regiunea Sud-Estica a Europei. Aceasta regiune este marcata prin intense procese migrationale, acestea solicitand noi metode de depistare si tratare a pacientilor bazate pe incredere deplina. Actualmente, in Moldova, situata cu o morbiditate inalta la sifilis se remarca o scadere anuala de 17,14% mai mult din pricina diminuarii depistarii active la contingentele supuse screening-ului serologic. Este binevenita metoda de codare prin care astazi dermatovenerologii isi trateaza 51% pacienti cu sifilis, care s-au adresat de buna voie. In institutiile municipiilor Chisinau, Cahul, Tiraspol, aceasta cifra trece de 75%. Morbiditatea la gonoree, care se inregistreaza doar partial in institutiile abilitate, duce la o crestere a numarului de complicatii nespecifice (prostatite, anexite), care in ultima instanta, datorita increderii fata de dermatologi, indruma acesti pacienti sa se consulte anonim. Cifra celor tratati de gonoree prin codare este de 49,7% din numarul celor ce se adreseaza de sine statator in institutiile medicale, iar cei ce trec investigati la MST cu afectiuni ale aparatului urogenital pe cod este de 96%. In institutiile dermatovenerologice ale municipiului Chisinau toti pacientii pot beneficia de un control prin codare anonima la MST si sunt cazuri unice (0,6-3) de decodare (din considerente sociale) la depistare si administrare a tratamentului la institutie, variaza constant intre anii 1989-2000 in limitele de 0,5-1,5%. Practica multianuala a demonstrat, ca acestia sunt acei pacienti care au primit tratament in afara institutiilor si ulterior raman seropozitivi (netratati corect de gonoree, chlamidioza, trichomoniaza, microplasmoza, candidomicoza etc.) sau revin mai tarziu in alte institutii de profil. Autorii au remarcat schimbarea brusca a structurii sociale a pacientilor cu diminuarea posibilitatilor materiale: 75% din pacientii bolnavi de sifilis si 67% cu gonoree nu sunt angajati in campul muncii. Piata sexului, furnizoare de MST, prefera femei de o varsta mai tanara si barbati cu venituri ilicite. Implementarea metodei complet anonime, nu are astazi in arealul populatiei noastre suportul social si juridic respectiv.

 

11. Evolutia bolilor transmisibile sexual in Romania in 2000

J.D. Diaconu, M. Popescu, V. Benea, V. Gradina, Aurelia Morar, Maria-Elena Petrescu; Clinica Dermatologica "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Centrul Dermato-venerologic Bucuresti

Obiectiv: analiza evolutiei incidentei bolilor transmisibile sexual (BTS) majore in 2000 in Romania. Material si metoda. Studiul a fost realizat pe baza datelor inregistrate la Centrul Dermato-venerologic Bucuresti prin monitorizarea retelei de dermato-venerologie. S-au avut in vedere evaluarea evolutiei sifilisului, a gonoreei si a infectiei HIV/SIDA la bolnavii cu BTS.

Rezultate. In 2000 au fost inregistrate 9976 de cazuri noi de sifilis. Incidenta sifilisului a crescut continuu, de la 7,1%ooo in 1986, la 19,8%ooo in 1989, 35,9%ooo in 1999 si 44,3%ooo in 2000. De asemenea a crescut si numarul de cazuri de sifilis congenital: nici un caz in 1986, 8 cazuri in 1989, 110 cazuri in 1999 si 182 de cazuri in 2000. In mod paradoxal, incidenta gonoreei a scazut, de la 57,4%ooo in 1986, la 35,7%ooo in 1989 si 21,82%ooo in 2000 (4802 cazuri raportate). Prevalenta infectiei HIV la bolnavii cu BTS testati la centrul Dermato-venerologic a fost de 0,33% in 2000. Tinerii care provin din medii defavorizate constituie principala categorie cu risc crescut fata de BTS.

Concluzii. BTS reprezinta o problema majora de sanatate publica. Principala caracteristica a dinamicii BTS in ultimile decade in Romania o constituie cresterea incidentei sifilisului si scaderea incidentei gonoreei. Principalii factori care determina cresterea incidentei reale a BTS (incidenta gonoreei este subestimata datorita neraportarii) sunt modificarea comportamentului sexual, prostitutia necontrolata, degradarea conditiilor socio-economice, nivelul scazut de educatie pentru sanatate, lipsa cadrului legislativ corespunzator (dar si neaplicarea consecventa a normativelor existente) si insuficienta resurselor financiare.

 

12. Aspecte ale morbiditatii prin sifilis, in Barlad, in anul 2000

Oana Roxana Fifirig; Ambulatoriu de Specialitate Barlad

Maladiile cu transmitere sexuala continua sa reprezinte o problema de sanatate publica, de interes national datorita incidentei mereu in crestere.

In prima parte a lucrarii sunt prezentate principalele aspecte epidemiologice ale morbiditatii prin sifilis in anul 2000, iar in final este facut un studiu comparativ cu ultimii 5 ani (1995-1999). Consultatiile si ancheta epidemiologica au depistat 104 pacienti cu sifilis: 31 femei, 73 barbati, provenind in proportie de 64% din mediu urban.

Cel mai mare numar de cazuri a fost inregistrat intre 15-25 ani, 80,6% dintre femei si 52% dinte barbati. Au fost depistate 2 cazuri de sifilis congenital precoce, iar 2 copii de 3 si respectiv 5 ani au prezentat seroreactii pentru sifilis pozitive. Mentionez ca pacientul de 5 ani prezenta leziuni de sifilis secundar.

77% dintre femei si 74% dintre barbati erau someri sau fara nici un venit, doar 7,7% erau elevi sau studenti. La momentul prezentarii la medic 48% erau in stadiul secundar al bolii.

 

13. Evolutia morbiditatii prin sifilis in judetul Brasov in perioada 1998-2000

Anca Purcaru, A. Oanta; Facultatea de Medicina Brasov, Sectia clinica II Dermatologie

Obiectiv: analiza comparativa a evolutiei morbiditatii prin sifilis pe perioada de trei ani (1998-2000) in judetul Brasov.

Material si metoda: studiu retrospectiv pe un numar de 589 pacienti (p) reprezentand cazuri noi declarate de sifilis, dispensarizati prin reteaua dermatovenerologica a judetului Brasov. S-a efectuat analiza datelor epidemiologice, demografice si a formelor clinice de sifilis.

Rezultate si concluzii: distributia cazurilor noi de sifilis (CNS) a fost: 155 p in 1998, 208 p in 1999 si 226 p in 2000. Incidenta sifilisului in aceasta comunitate a atins proportii epidemice (22,6%ooo in 1998, 33%ooo in 1999 si 36%ooo in 2000) cele mai afectate categorii de populatie fiind: sexul masculin (31,5%ooo in 1998, 37,7%ooo in 1999 si 43,5%ooo in 2000), populatia rurala (22,2%ooo in 1998, 31,4%ooo in 1999 si 36,6%ooo in 2000). Repartitia CNS la persoanele necasatorite a fost: 38% in 1998, 35% in 1999 si 40,7% in 2000, la persoanele fara ocupatie a fost: 33% 1998, 41% in 1999 si 46,5% in 2000. Grupa de varsta 21-30 ani a fost cea mai afectata: 44,5% in 1998, 43% in 1999 si 50% in 2000. Depistarea CNS la femei s-a realizat predominant in stadiul latent recent, iar la barbati in stadiul primar seropozitiv si secundar.

Predomina depistarea activa a sifilisului (88% in 1998, 95% in 1999 si 98% in 2000). Identificarea surselor se mentine la un procent scazut de 30%, iar a contactilor bolnavilor cu sifilis intre 50-60%.

Asocierea sifilisului cu infectia HIV s-a realizat in 2 cazuri (0,34%). Sifilisul in judetul Brasov continua sa fie o problema majora de sanatate publica.

 

14. Micoze cu Trichophiton quinckeanum

M. Florea, Lucretia Dulgheru, M. Barsan, P. Vulcan; Spitalul Clinic de Dermato-venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Micozele cele mai raspandite azi sunt cele cu trichophyton rubrum, urmate de cele cu tricophyton mentagnophytes si apoi epidermofiton flocossum. Infestarile cu acesti dermatofiti intereseaza indeosebi regiunile inghinocrurale, interdigitale si unghiale. Sunt insa si interesari ale trunchiului si rar ale fetei. O alta specie de dermatofiti tricophiton quinckeanum este foarte rar intalnita si in alte regiuni ale corpului si in special fata. Infectia cu tricophiton quinckeanum a fost intalnita in laboratorul de micologie al spitalului foarte rar.

Astfel in ultimii 3 ani (1999-2000) s-a izolat de 5 ori fata de 2156 de cazuri. In luna martie a acestui an s-a prezentat la consultatie copilul D.N. de 9 ani care prezenta un placard eritematos usor veziculos si scuamos pe obrazul stang de forma ovalara cu diametrul mare de 15 cm cel mic de 10 cm.

Examenul direct a pus in evidenta filamente miceliene. peste 2 saptamani s-a putu pune in evidenta o cultura albicioasa rotunda reliefata pe mediul Sabouraud.

Tratamentul cu travogen local si cu griseofulvina general (1 gr/zi) a dus la vindecare.

 

15. Infectii oro-faringiene cu Aspergillus sp.

M. Florea, Maria-Elena Petrescu, V. Benea, Lucretia Dulgheru, Elisabeta-Otilia Benea, Alina Musetescu,J.D. Diaconu; Centrul Dermato-venerologic, Clinica Dermatologica "Scarlat Longhin", Bucuresti

Aspergillus sp. sunt cele mai raspandite mucegaiuri din mediul inconjurator, fiind intalnite frecvent in resturile vegetale, sistemele de aer conditionat, materialele de izolare, praf etc. De obicei infectiile invazive apar la indivizii susceptibili prin inhalarea conidiilor; rareori mucegaiurile patrund prin intermediul unor leziuni cutanate. Factorii de risc major pentru aparitia infectiei sunt reprezentati de neutropenie, tratamentul indelungat cu imunosupresoare, transplantul de organ, tulburari ereditare ale functiei neutrofilelor si, rareori, SIDA. Doar rareori Aspergillus sp. pot provoca infectii la imunocompetenti. Prezentam 3 bolnavi cu infectii oro-faringiene determinate de Aspergillus sp.

Cazul 1. Un barbat in varsta de 50 de ani s-a adresat pentru episoade repetate de glosita, sialoree si balonari neinfluentate de cure repetate de tratament cu ketoconazol. Culturile evidentiaza Aspergillus fumigatus. Nu au fost evidentiate modificari de imunodepresie sistemica sau alte localizari ale infectiei. Simptomatologia s-a remis sub tratament cu itraconazol, 200 mg p.o. de 2 ori pe zi, timp de 2 luni.

Cazul 2. Un barbat in varsta de 26 de ani, tratat (amputatie, chimioterapie) pentru osteosarcom, s-a prezentat pentru disfagie si uscaciune mucoasei bucale. Culturile au fost pozitive pentru A. fumigatus si simptomatologia s-a remis sub tratament cu itraconazol, 200 mg p.o. de 2 ori pe zi, timp de o luna.

Cazul 3. Un barbat in varsta de 48 de ani, cu fibroza pulmonara, in tratament cronic cu corticosteroizi, s-a prezentat pentru disfagie si eritem al mucoasei bucale. Examenul micologic evidentiaza Aspergillus sp. Simptomatologia oro-faringiana s-a remis sub tratament cu itraconazol, 200 mg p.o. de 2 ori pe zi, timp de o luna.

 

16. Diagnostic clinic - pilomicoze

C. Davidescu; Spitalul Judetean Tg. Jiu

Intr-un studiu efectuat in judetul Gorj pe o perioada de 5 ani cu privire la micozele cutaneo-mucoase, un rol important l-au ocupat pilomicozele.

Pilomicozele sunt afectiuni care se manifesta la nivelul zonelor paroase, mai frecvent la pielea paroasa a capului.

Dupa modul de prezentare al leziunilor intalnim pilomicoze uscate si pilomicoze inflamatorii (supurate).

Raportate la zona afectata, ele se clasifica in pilomicoze ale scalpului, sprancenelor si genelor (Tinea capitis) si pilomicoze ale barbii si mustatii (Tinea barbae).

In pilomicozele uscate arta diagnosticului clinic se bazeaza pe urmatoarele aspecte:

in cazul microsporiei conteaza frecventa intalnita la baietii intre 5-15 ani, in special pielea paroasa a capului cea mai frecventa se poate asocia cu o microsporie a pielii glabre (Tinea corporis). Se manifesta sub fora de placi alopecice, rotunde, unice sau multiple, bine delimitate, alb cenusii, furfuracee. Firele de par sunt rupte la 1-3 mm, de la emergenta ("tondanta") cenusii lipsite de luciu si se rup usor. Nu lasa cicatrici si parul se reface.

Spre deosebire de microsporie tricofitia, apare la pielea capului iar in formele cronice si la pielea glabra (herpes circinat) sau unghii (onicomicoza).

Se prezinta ca placi alopecice, mici, fara eritem, de forma neregulata, acoperite cu scuame uscate, aderente, furfuracee. Firele de par rupte la radacina sau 1-3 mm, cenusii, tensionate, prezinta forma literelor L, V, W, Z. Nu da alopecie.

Favusul foarte rar intalnit este singura pilomicoza ce lasa alopecee definitiva, cu cicatrici atrofice intinse, inestetice.

Pilomicozele supurate se deosebesc de pilomicozele uscate prin aparitia a numeroase foliculite pilosebacee, ce patrund in profunzimea foliculului producand foliculita si perifoliculita profunda.

In cazul sicozisului tricofitic (Tinea barbae) la nivelul regiunii afectate se formeaza cicatrice cu alopecie definitiva. De regula, leziunile sunt dureroase, simptomele subiective contrastand cu severitatea manifestarilor clinice.

 

17. Depistarea componentei arteriale in onicomicozele la varstnici

O.V. Butiu, Lia-Maria Simu, S.H. Morariu, I.P. Simu; Clinica Dermato-Venerologie, U.M.F. Tg.-Mures

La un numar de 40 de bolnavi in varsta de peste 60 de ani care sufereau de onicomicoze pe un teren cu dermatita de staza in urma insamantarilor pe mediul Sabouraud am constatat urmatoarele grupe de tricofitoni: T. rubrum 14 cazuri, T. mentagrophites 12 cazuri, T. verucosum 8 cazuri, T. scopulariopsis brevis 6 cazuri, T. schönleini 4 cazuri, T. quinckeanum 2 cazuri si T. violaceum, T. terestre, T. megnini cate 1 caz. Un numar de 8 bolnavi cu labilitate glicemica (din care 2 cu diabet) prezentau si candidoze. Bolnavii la care ne referim au fost urmariti in mod special fiindca aveau modificari unghiale nu numai distale, ci cu punct de pornire de la nivelul lunulei, modificari ce duceau la veritabile onicogrifoze cu striuri mai marcate longitudinale dar si transversale. Un numar de 27 de bolnavi prezentau hiposfigmii ce coexistau cu hipertensiune arteriala. Proba Leriche-Fontaine ne-a permis diferentierea leziunilor organice de modificarile spastice prin asocierea oscilometriei cu efectul caloric (36 de modificari fiind de origine spastica). Rezultatele au fost confirmate prin examen Doppler. Termometria cutanata ne-a aratat o tendinta mai mare de scadere a timpului de reincalzire. Aceste modificari ale circulatiei periferice la nivelul patului unghial au dus la o incetinire a proceselor de oxidoreductie pusa in evidenta prin metoda Lanehof preconizata de Jablonska si a hiperemiei reactive.

 

18. Leishmanioza cutanata (Buton d'orient)

A. Ganea-Sauteanu, Maria Grigore, Assadi Ali, Bilal Al Madie, P. Vulcan, J.D. Diaconu; Spitalul Clinic de Dermato-venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

In tara noastra cazurile de leishmanioza sunt numai la pacientii din Orientul mijlociu (Liban, Siria, Israel) sau la pacienti care au lucrat o perioada de timp in aceste tari. In decursul a peste 15 ani noi am intalnit 6 cazuri manifestate variabil (infiltratie de tip tuberculoid, ulceratie, placarde infiltrate) leziuni izolate. In ultimul an s-au prezentat la consultatie 2 pacienti, ambii sirieni.

Primul caz era al unui copil in varsta de 10 ani la care s-a dezvoltat in regiunea cotului drept o formatie nodulara de culoare albastruie. Leziuni nodulare de acelasi fel se constata la perilobul urechii. Rxamenul histopatologic a aratat un infiltrat histiocitar foarte bogat, in histiocite s-a putut constata prezenta a numeroase organite intracelulare.

Al doilea caz, un barbat in virsta de 75 de ani se prezenta cu 2 leziuni la nivelul pumnului sub forma de placi infiltrate cu diametrul de 4 cm cu limite mai estompate, de culoare rosie albastruie, boltite, partial ulcerate acoperite de scuame si cruste.

Pacientul este cioban si ingrijeste de turme pe care le trimite in Siria, mare parte din timp locuind in Siria.

Fiind vorba de leziuni in placi la un pacient sirian am procedat la o biopsie care a aratat un infiltrat histiocitar foarte bogat, pe alocuri cu ebose de celule gigante. La coloratia cu hematoxilina eozina se observa in unele histiocite, numeroasele leishmanii sunt mai evidente la coloratia Giemsa.

Tratament - rifampicina.

 

19. HTLV I gag and tax like proteins in skin diseases with eosinophilie

A. Horváth; Semmelweis University Budapest, Hungary

Arta diagnosticului in dermatologie

1

1.1. Diagnosticul in dermatologie este o arta? E stiinta? Experienta? E usor sau greu de pus?

1.2. Arta diagnosticului in dermatoze "Pseudo"

1.3. Schita de etapizare a diagnosticului dermatologic

1.4. Sindroame de granita

1.5. Topografia cutaneo-mucoasa - factor important pentru stabilirea diagnosticului in dermatologie 
1.6. Keratoze si keratodermii

1.7. Schema de diagnostic in ihtiozele ereditare

1.8. Algoritm de diagnostic etiologic in keratodermiile palmo-plantare

1.9. Diagnosticul eruptiilor foliculare papulo-keratozice: consideratii pe marginea unor cazuri

1.10. Ce se ascunde sub o dermatita pigmentara si purpurica - observatii pe marginea unor cazuri clinice

1.11. Problematica diagnosticului etiologic in eruptiile livedoide

1.12. Faciesul leonin

2

2.1. Diagnosticarea bolii lupice - o problema de "fler medical"?

2.2. Conectivita mixta - probleme de incadrare

2.3. Polimorfismul clinic al leziunilor cutanate de L.E. subacut la populatia adulta

2.4. Determinarile anticorpilor ANF, ANA si anti ADN dc in lupusul eritematos

2.5. Valoarea diagnostica a anticorpilor antinucleari in colagenoze

2.6. Cateva consideratii privind managementul terapeutic in lupusul eritematos cronic

2.7. Diagnosticul dermatozelor veziculo-pustuloase cu IgA intraepidermice; consideratii pe marginea a doua cazuri

2.8. Diagnosticul diferential al principalelor dermatoze buloase ale adultului

2.9. Acantolizele

2.10. Onichopatiile psoriazice. Semnificatia diagnostica si prognostica

2.11. Dificultati terapeutice in psoriazis cu referire la doua cazuri clinice

2.12. Evolutia favorabila a leziunilor de psoriazis la un bolnav cu insuficienta renala cronica dializat

2.13. Evaluarea cunostintelor legate de psoriazis ale bolnavilor cu psoriazis

3

3.1. Sistemul HLA ca factor predispozant in generarea unor afectiuni dermatologice

3.2. Reflectii asupra testelor epicutane

3.3. Consideratii asupra diagnosticului sensibilizarii de contact la bicromatul de potasiu si sulfatul de nichel

3.4. Zincul si dermatita atopica

3.5. Aspecte histopatologice intalnite in dermatita atopica

3.6. Manifestari patologice asociate dermatitei atopice

3.7. Unele observatii in legatura cu punctele de impact terapeutic in lantul etiopatogenic al dermatitei atopice

3.8. Iritancy allergy and danger

3.9. Citochine si molecule de adeziune in vascularita de hipersensibilitate

3.10. Vasculita necrotica

3.11. Accidente cutanate produse de antiinflamatoarele nesteroidiene si steroidiene intalnite in practica clinica

3.12. A recurence of target lesions after patch testing with weeds confirmes the diagnosis of contact Erythema multiforme

4

4.1. The impact of Molecular Biology and Biotechnology in Clinical Dermatology

4.2. Tehnologii moderne antiperspirante

4.3. Cercetari recente in dermatita seboreica

4.4. Rolul explorarii laser Doppler in diagnosticul nevilor cutanati displazici

4.5. Onicomicoza - evaluare epidemiologica in cadrul Proiectului Achille

4.6. Pulsterapia cu itraconazol (Orungal® - Janssen-Cilag) in onicomicoze

4.7. Fenticonazol nitrat (Lomexin-600) in tratamentul candidozei vulvo-vaginale

5

5.1. Pigmentatia maculoasa eruptiva idiopatica

5.2. Locul Detralex in tratamentul tulburarilor trofice cutanate din Insuficienta Venoasa Cronica (IVC)

5.3. Angiofluorografia cutanata - metoda originala de investigatie a microcirculatiei cutanate

5.4. Vascozitatea relativa a sangelui la bolnavii cu ulcere cronice de gamba

5.5. Introducere in dermatoscopie

5.6. Studiu prin metoda dermatoscopica a unor leziuni pigmentare ale pielii

5.7. Aportul dermatoscopiei in diagnosticul leziunilor pigmentare cutanate

5.8. Cazuri rare de alopecie la copil si adolescent (alopecie luetica, wooly hair naevus, loose anagen hair - LAH syndrome)

5.9. Acneea si ovarul polichistic

5.10. Acneea - simptom cheie al sindromului ovarului polichistic

5.11. De la sindromul seboreic la diagnosticul de ovare polichistice

6

6.1. Granulomul eozinofilic al fetei (studiu anatomo-clinic si terapeutic a cinci cazuri)

6.2. Macrocheilita granulomatoasa Miescher si sindromul Melkersson-Rosenthal

6.3. Xantogranulomul juvenil - consideratii clinice, histologice si electronomicroscopice in legatura cu 2 cazuri

6.4. Aspectul clinic al xantogranulomului juvenil poate fi similar cu cel al mastocitozei nodulare

6.5. Boala Basedow cu debut dermatologic

6.6. Skin Lesions in Diabetic Neuropathy

6.7. Discutii etiopatogenice si terapeutice asupra a trei cazuri de necrobioza lipoidica

6.8. Diagnosticul diferential al ulceratilor genitale

6.9. Disfunctia erectila, de la ignoranta la arta diagnosticului etiologic - studiu pe 17 cazuri

6.10 Patologia cutanata si consumul cronic de alcool; probleme de diagnostic - referiri la 60 bolnavi 
6.11. ELISA in dermato-venerologie

6.12. Prurigo cronic recidivant la pacientii HIV pozitivi

6.13. Modificari cutanate fiziologice in sarcina

6.14. Problemele banalelor "veruci seboreice"

6.15. Aspecte ultrastructurale la nivelul tegumentului in keratozele actinice

6.16. Studiul transformarilor epiteliomatoase in keratozele actinice

 

1.1. Diagnosticul in dermatologie este o arta? E stiinta? Experienta? E usor sau greu de pus?

M. Munteanu; Clinica Dermatologica, Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr. T. Popa" - Iasi

In definitiv ce este arta? Dictionarul noteaza ca: "Arta este maniera de a face un lucru dupa anumite reguli". "este indemanare", iar mai departe: un om de arta este "o persoana care are cunostinte practice intr-o disciplina". Un medic dermatolog cand pune un diagnostic are cunostinte practice in dermatologie, se conduce dupa anumite reguli si are si o anumita indemanare. Deci daca satisface toate aceste reguli, cu o indemanare la un inalt nivel, el face din diagnosticul sau o "ARTA": "ARTA DIAGNOSTICULUI".

Cunostintele practice se capata prin instruire in facultate, apoi - si esential - postuniversitar, prin o autoacumularea cator mai multe cunostinte atat teoretice, cat si practice, acestea din urma sub supravegherea unor cadre inalt calificate (medici primari cu experienta, asistenti, sefi de lucrari, conferentiari, profesori etc.). Ulterior, prin activitatea sa personala, atat stiintifica, cat si practica, poate ajunge la o bogata experienta (verificata si prin examene de specialitate si concursuri), capatand si o "indemanare", care depinde si de o "anumita inclinare" cu care poate sa fie dotat.

Prin urmare indemanarea, pana la un anumit punct, se capata printr-o munca sustinuta, continua stiintifica - atat teoretica cat si practica - la care se adauga capacitatea de a observa manifestari locale si generale, care pentru unii ar parea ca nu au legatura intre ele. De aceea cei ce si-au insusit cunostinte din alte specialitati (imunologie, genetica, interne, endocrine, neuro-psihiatrie etc.), dar si paramedicale, au sansa sa faca din diagnosticul lor o "ARTA". Diagnosticul uneori e usor, alteori e greu sau chiar imposibil de precizat (caz pentru diagnostic!). Arta diagnosticului este si ea un complex, format din arta abordarii, interogarii si examinarii bolnavului, cu o inalta indemanare stiintifica si o bogata experienta, dublata in acelasi timp si de "inclinarea" cu care medicul este dotat. Astfel el ajunge sa faca din diagnosticul sau o "ARTA" - "ARTA DIAGNOSTICULUI".

 

1.2. Arta diagnosticului in dermatoze "Pseudo"

Rodica Cosgarea, Anca Sindrilaru, Otilia Andercou, I. Dancila; Clinica Dermatologie U.M.F. "Iuliu Hatieganu" Cluj-Napoca

Exista unele afectiuni cutanate care reunesc fie aspecte clinice, fie histopatologice asemanatoare unui anumit grup de dermatoze fara a intruni totalitatea elementelor care caracterizeaza afectiunea respectiva. Din cauza asemanarii partiale a doua afectiuni diferite, ele iau denumirea "pseudo" a bolii cu care au elemente comune.

Prezentam un numar de 22 de pacienti care prezinta diferite afectiuni ce pot fi incadrate in acest grup de dermatoze pseudo: 1. pseudolimfoame care au aspect histologic si clinic sau numai aspect histologic asemanator limfomului, cu infiltrat dens limfoid dermic dar fara caracter de clonalitate; 2. pseudopelada cu alopecie cicatriciala circumscrisa, fara caracteristicile intrunite de alopecia lupusului eritematos sau lichenul plan; 3. sarcom pseudo-Kaposi cu leziuni tumorale angiomatoase la nivelul gambelor asociate unei presiuni venoase crescute; 4. pseudosclerodermii manifestate prin aspectul scleros tegumentar manifestat in cadrul unei pseudoportfirii cutanate tardive, a unei mucinoze papuloase, dermatoscleroze de staza a gambelor; 5. pseudofoliculite ale barbii; 6. pseudotumori inflamatorii cu aspectul unor noduli fiorotici la nivelul gambelor; 7. pseudosarcom cu aspect clinic nodular iar histopatologic de fibroxantom atipic. Diversitatea mare a acestor afectiuni cu aspecte clinice si histopatologice intricate ridica adeseori probleme de diagnostic sau sunt cauza unor erori de diagnostic.

 

1.3. Schita de etapizare a diagnosticului dermatologic

N. Maier, Ruxandra Popa, Rodica Cosgarea, Daniela Pop-Vornicescu; Clinica Dermatologica-Venerologica Cluj-Napoca

Lucrarea pleaca de la premiza complexitatii diagnosticului in patologia cutanata si venerologica in opozitie cu opinia conform careia organul cutanat, larg si integral etalat observatiei directe, nu prezinta nici o dificultate in stabilirea diagnosticului fiind indirect spus la indemana oricarui observator. Ca si in orice alta ramura a medicinii interne sau chirurgiei, in patologia cutanata, se parcurg anumite etape mai mult sau mai putin specifice in derularea rationamentului medical.

In incercarea de "stadializare" a parcursului diagnostic se disting trei mari etape:

  • -          etapa de informatie clinica cu caracter de culegere de date brute, stadiu informational si analiza primara;
  • -          etapa de informatie complementara, dar si suplimentara de investigatie paraclinica;
  • -          etapa de sinteza si decizie diagnostica finala pe baza a cel putin trei elemente prin inmanunchierea logica a datelor din prima etapa si corectarea lor cu datele oferite de etapa a doua si excluderea progresiva prin comparatie si diferentiere a diagnosticelor incidente si in fine rationamentul final cu caracter integrativ, respectiv formularea diagnosticului definitiv.

Fiecare etapa se compune la randul ei din subetape caracteristice fiecarui pas. In concluzie, printre altele, se poate afirma ca diagnosticarea in dermatologie si venerologie se preteaza la o elaborare algoritmica si este deopotriva arta, rutina, mestesug si nu pe ultimul loc rationament medical.

 

1.4. Sindroame de granita

Rodica Cosgarea, Anca Sindrilaru, N. Maier, Corina Mocanu, Otilia Andercou; Clinica Dermatologie U.M..F "Iuliu Hatieganu" Cluj-Napoca

Nu sunt rare situatiile clinice in care o afectiune intruneste trasaturi clinice, modificari imunologice, histopatologice sau ale unor parametri biologici caracteristice pentru doua dermatoze realizand asa-numitele sindroame overlap/de granita. Elementul comun afectiunilor care realizeaza aceste entitati de granita il reprezinta fenomenul de autoimunitate manifestat la nivelul diverselor structuri cutanate sau extracutanate, antigenele tinta fiind diferite.

Prezentam mai multe cazuri clinice care manifesta aspecte clinico-biologice complexe constituind sindroame de granita. Sunt prezentate cazuri de sindrom overlap lichen plan-lupus eritematos care intruneste leziuni eritemato-scuamoase faciale si pe trunchi cu leziuni verucoase pe extremitati, modificari histopatologice mixte cu predominanta celor din lupusul eritematos dar fara modificari imunologice serice caracteristice lupusului. Un alt grup de pacienti este reprezentat de cei care au manifestat leziuni cutanate eritematoase si buloase la nivelul fetei si toracelui anterior cu depozite fluorescente reticulare malpighiene si jonctionale de IgG si anticorpi antinucleari circulanti constituind sindromul overlap pemfigus eritematos-lupus eritematos, notiunea de pemfigus eritematos ridicand in prezent semne de intrebare in ceea ce priveste realitatea acestei entitati. Ultima categorie de pacienti este reprezentata de cei cu sindroame overlap din cadrul bolilor tesutului conjunctiv: pacienti care combina elemente clinice si biologice de sclerodermie sistemica si dermatomiozita, lupus eritematos sistemic si dermatomiozita sau sclerodermie si lupus eritematos sistemic.

 

1.5. Topografia cutaneo-mucoasa - factor important pentru stabilirea diagnosticului in dermatologie

A. Vasilca, Venera Vasilica Vasilca*, Cristina Livideanu; Clinica Dermatologica Iasi, * U.M.F. "Gr. T. Popa" Iasi, Disciplina de Imunologie

Arta stabilirii unui diagnostic corect in dermatlogie implica obligatoriu factorul topografic - locul si maniera de dispunere a leziunilor.

Aceasta implicare topografica este determinata de:

  • -          dispunerea leziunilor acral sau proximal (la membre);
  • -          metameria cutanata;
  • -          suprafata acoperita cu par si tipul de par;
  • -          fata de extensie sau flexie;
  • -          zona acoperita sau descoperita de vestimentatie;
  • -          zone seboreice;
  • -          zone fara glande sebacee;
  • -          regiuni cu excedent sudoral;
  • -          jonctiunea cutaneo-mucoasa(periorificiala);
  • -          prezenta unghiilor la degete.

Bolile dermatologice pot fi tipice sau atipice ca aspect clinic, simptomatologie, evolutie, complicatii, raspuns terapeutic, varsta, factori etio-patogenici; alaturi de criteriul topografic, poate unul dintre cele mai importante, celelalte particularitati pot ajuta clinicianul, la stabilirea diagnosticului corect. Ajutorul laboratorului este de mare importanta uneori, mai ales examenul histopatologic, insa si aici este necesara mentiunea locului de recoltare a produsului bioptic, deoarece tipul de tegument este diversificat, specific diferitelor zone ale corpului uman.

 

1.6. Keratoze si keratodermii

P. Vulcan; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

 

1.7. Schema de diagnostic in ihtiozele ereditare

Smaranda Iosif, Anca Cartog; Spitalul Clinic Colentina, Clinica I Dermatovenerologie, Bucuresti

Ihtiozele ereditare pot fi izolate sau sunt parte componenta a unor sindroame ereditare complexe care asociaza tegumentele ihtiozice unor variate manifestari neuropsihice, senzoriale, viscerale.

Bazati pe elemente clinice precum cromatica cutanata, aspectul si distributia topografica a scuamelor, dar si pe examenul histopatologic, autorii schiteaza o schema de diagnostic a principalelor ihtioze primitive izolate (i. vulgara, i. recesiva X-linkata, i. lamelara, eritrodermia congenitala ihtioziforma buloasa, i. buloasa Siemens, i. histrix) precum si a principalelor sindroame ihtioziforme.

 

1.8. Algoritm de diagnostic etiologic in keratodermiile palmo-plantare

Smaranda Iosif, Olga Simionescu; Spitalul Clinic Colentina, Clinica I Dermatovenerologie, Bucuresti

Pentru diagnosticul etiologic al unei keratodermii palmo-plantare (KPP) sunt importante: varsta la care se instaleaza, antecedentele eredo-colaterale, aspectul morfoclinic precum si simptomele cutanate si/sau extracutanate de insotire. Examenul histopatologic poate oferi un ajutor pretios in KPP dobandite.

Pornind de la parametrii de mai sus, autorii formuleaza un algoritm de diagnostic etiologic al keratodermiilor palmo-plantare.

 

1.9. Diagnosticul eruptiilor foliculare papulo-keratozice: consideratii pe marginea unor cazuri clinice

Anca Cartog, Smaranda Iosif; Spitalul Clinic Colentina, Clinica I Dermatovenerologie, Bucuresti

Grupul leziunilor foliculare papulo-keratozice cuprinde afectiuni cu etiologie extrem de variata care au insa in comun formarea unor proeminente keratozice la nivelul foliculului pilo-sebaceu.

Acest aspect clinic pune probleme de diagnostic diferential cu: ihtioza foliculara, pitiriazis rubra pilar, boala Darier, sifilidele foliculare, tricofitidele foliculare, lichenul plan folicular, psoriazisul folicular, keratoza pilara izolata sau parte componenta a complexului simptomatic al dermatitei atopice, dermatomiozita Wong, scorbutidele Nicolau, mucinoza foliculara, micozisul fongoid foliculotrop.

In lucrarea de fata prezentam cateva cazuri clinice personale de eruptii foliculare papulo-keratozice. Pentru stabilirea diagnosticului ne-am orientat dupa urmatorii parametrii: varsta la debut, topografia leziunilor, semnele clinice cutanate si extra cutanate asociate, examenul histopatologic si investigatiile biologice.

 

1.10. Ce se ascunde sub o dermatita pigmentara si purpurica - observatii pe marginea unor cazuri clinice

Smaranda Iosif, Alice Cretan; Spitalul Clinic Colentina, Clinica I Dermatovenerologie, Bucuresti

Dermatitele pigmentare si purpurice (DPP) sunt reprezentate printr-o serie de varietati clinice heterogene la prima vedere dar perfect comparabile la un examen atent si al caror substrat histopatologic este unitar, fiind exprimat printr-o capilarita cronica limfocitara cu hemosideroza secundara. Natura exacta si modul de instalare al acestui proces capilaritic nu sunt bine cunoscute.

Pe seria de cazuri observate, majoritatea cazurilor de DPP au la baza o alterare a sangelui in sectorul capilar secundara unei hipofibrinolize. Alte cazuri au fost insa determinate de o criofibrinogenemie sau de o sensibilizare de contact. Intr-un caz urmarit peste un deceniu, DPP a precedat instalarea unui parapsoriazis atrofiant.

Se impune, ca o concluzie practica, necesitatea unei investigari atente a pacientilor cu DPP, dat fiind polimorfismul etiopatogenic al acestora.

 

1.11. Problematica diagnosticului etiologic in eruptiile livedoide

Alice Cretan, Smaranda Iosif; Spitalul Clinic Colentina, Clinica I Dermatovenerologie, Bucuresti

O eruptie livedoida exprima o anomalie cu caracter organic sau functional in reologia sangelui, prin sistemul vaselor mici ale pielii.

La populatia pediatrica se intalneste prevalent un livedo functional denumit "cutis marmorata", prezent inca de la nastere si fara semnificatie patologica.

La populatia adulta o eruptie livedoida ridica probleme dificile de diagnostic diferential etiologic, care sunt clasificate pe baza observatiei clinice a caracterului diseminat sau limitat si asimetric al eruptiei, al examenului histopatologic si al screeningului imunologic.

Din evantaiul eruptiilor livedoide ale adultului fac parte: "livedo reticularis idiopatic dobandit" al adultului tanar, "erythema ab igne", "livedo vasculitis" (expresia unei vasculite hialinizante a vaselor mici), "PAN" (expresia unei vasculite focale a arterelor medii), "sindrom de Ac anti-fosfolipidici" idiopatic sau parte componenta a LES.

La toate aceste entitati prezentarea va analiza modalitatile de diagnostic

 

1.12. Faciesul leonin

P. Vulcan, J.D. Diaconu, Mihaela Popescu; Spitalul Clinic de Dermato-Venerice "Prof. Dr. Scarlat Longhin", Bucuresti

Faciesul leonin se caracterizeaza printr-o infiltratie masiva reliefata a tegumentului fetei, a regiunilor preauriculare si a pavilioanelor urechii, cu sau fara alopecie sprancenoasa. Intr-o serie de afectiuni acest aspect este deosebit de caracteristic si pune problema de fiecare data a faciesului leonin lepros, mai ales cand este insotit de alopecie sprancenoasa.

Faciesul leonin lepros se caracterizeaza prin formatiuni reliefate (leproame) ce se gasesc la nivelul sprancenelor, fruntii, obrajilor, nasului, buzei superioare, mentonului si a pavilioanelor urechilor mai ales la nivelul lobului inferior. Se insoteste de rinita uscata cu sangerari repetate. Culoarea pielii este pamantie (terna).

Faciesul leinin din micozisul fongoid se deosebeste prin infiltrare difuza a fetei, sprancenelor si a pavilioanelor urechilor.

Faciesul leonin din mucinoza foliculara se caracterizeaza prin infiltrare difuza sprancenoasa cu alopecie.

Faciesul leonin din mucinoza Gottron se caracterizeaza printr-un aspect stralucitor al pielii, o infiltrare a sprancenelor si intersprancenos, fara alopecie.

Faciesul leonin din tricoepitelioamele sistematizate se caracterizeaza prin tumorete confluente in placi sau placarde pe obraji, nas, buza superioara si tumori ale pleoapelor, care de multe ori impiedica vederea. Se constata si o alopecie sprancenoasa.

Facies leonin mai poate fi intalnit si in neurofibromatoza Recklinghausen. (Alopecia sprancenoasa este numai la nivelul leziunilor). Alte doua aspecte leonine apar in acneea rozacee cu rinofima si in reticuloidul actinic.

 

 

 

 

Autentificare membrii SRD

Contul de utilizator va fi activat numai dupa achitarea taxei de membru SRD.

Calendar evenimente

Lu Ma Mi Jo Vi Du
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31